mMmm^^^^^^^k^M^}

Ji<^ I l UU<

VASILIE ALECSANDRI

OPERE COMPLETE

POESII

VOLUMUL II

PASTELURI — LEGENDE OSTAŞII NOŞTRI —ALTELE.

77

BUCURESCI EDITURA LIBRĂRIEI SOCECO & Comp.

îl, CALEA VICTORIEI, 21 1896.

46,001. Stabilimentul grafic I. V. Socecil. BucurescL

1548

CUPRINSUL

PASTELURI 1862—187...

Vag.

I — Serile la Mircescî 3

II — Sfîrşit de toamnă 7

III — Earna 9

IV — Gerul 11

V — Viscolul • 13

VI — Sania 15

VII — Mezul emeî 17

VIII — La gura sobei 19

DC — Bradul ... n

X — Sfîrşitul erneî 24

XI — Oaspeţii primăverii 26

Xn — Cucoarele 28

Xni — Noaptea 30

XIV — Dimineaţa 32

XV — Tunetul 34

XVI — Floriile 36

XVII — Pascele 39

XVIII — Plugurile 41

XIX — Semănătorii 43

CUPRINSUL

Pag.

XX — Rodica ' 45

XXI — Lunca din Mircesci 47

XXn — Malul Şiretului 50

XXm — Flort de nufăr 52

XXIV — Concertul în luncă 54

XXV — Vînătorul 58

XXVI — Puntea 60

XXVII — Balta 62

XXVIII — Fântâna 64

XXIX — Secerişul 66

XXX — Cositul 68

XXXI — Portret 70

XXXII — Portret 72

XXXIII — Pe coastele Calabreî 74

XXXIV — Linda Raia 76

XXXV — Calea robilor 78

XXXVI -- Buchet 80

XXXVU — Mandarinul 83

XXXVIII — Pastel chinez . . 86

XXXIX — Bărăganul 89

XL — Valul luT Traian 92

VARIA

I — Marea Mediterană 97

II — Tînera creolă 104

III — Strofe scrise pe un părete 108

IV — Imn religios lui Stefan-cel-Mare no

V — Imn lut Stefan-cel Mare 112

VI — Glas din stele 115

CUPRINSUL

VII — Ieri şi asta<;lT • . 119

VIII — Amicului A. Donict . 121

IX — Moara de vînt — Fabulă 122

X — Lupul şi raomiţa — Fabulă 124

XI — Bucovina 126

XII — Visul ferice — Romanţa 128

XIII — Cântic sicilian 130

XIV — Serenadă 13?

XV — Căderea Rinuluî 134

XVI — Vînătorî şi vînătoare 13S

XVII — Soarele, vîntul şi gerul 141

XVIII — Scrânciobul 143

XIX — Vîntul 145

XX — Stelele 147

XXI — Doue suflete 149

XXII — Omul singuratic 151

XXIII — Mărgărinta din Muncei 155

XXIV — Ştefan Vodă şi codrul — Baladă 157

XXV — Ştefan şi Dunărea — Baladă 159

XXVI — Punguhţa 163

XXVII — Pe albumul Princesei Aglae Roseiii 165

XXVIII — Pe albumul Domnişoarei Măria Docan 167

XXIX — Pe albumul Domnişoarei A. Jora 170

XXX — Pe albumul Domnişoarelor Florescu 172

XXXI — Pe albumul D-neî Z lyţ

XXXII — Pe albumul unei copilite parisiane 17S

XXXIII — Pe albumul D-reî X iSo

XXXIV — Strofe despărechiate 184

Note 187

VI CUPRINSUL

LEGENDE

Pag.

I — Dumbrava roşie — Poem istoric (1497) 197

II — Resbunarea lui Stalu Palmă 235

III — Ana Doamna 241

IV — Calul Cardinaluluî Balori — 1599 245

V — Tudora dela Tîrşor 249

VI — Odl statuat luY Mihat Viteazul 251

VII — Legendă dela Dorna 256

VIII — Toamna ţesetoare 259

IX — Palatul Loredano 263

X — Pohod na Sybir 268

XI — Legenda rîndunicăV 273

XII — Dan Căpitan de plniu (XV secul) 280

XIII — Gruî-Sânger 297

XIV — Legenda ciocârliei 309

XV — Vlad Ţepeş şi stejarul 324

XVI — Legenda lăcrimYoarei 328

XVII — Cuza Vodă — 3 (15) Maiu 1873 331

XVIII — Cânticul ginief latine 333

XIX — Răpirea Bucovinet 335

XX — Hodja Murad Paşa 343

XXI — Garda Saraiului 349

XXII — Noaptea aibă 355

XXIII — Vîntul de la miază-zi 361

XXIV — Ghioaga luî Briar 36S

XXV — Murad Gazi Sultanul şi Becri Mustafa — 1639 . , 375

XXVI — Prier şi fata ernet 394

XXVII — Poeana fermecătoare 399

XXVIII — Dedicare Domnişoarei A 405

XXIX — Dorul de brac,!; 406

CUPRINSUL VII

Pag-

XXX — Soare de earnâ 4.0S

XXXI — Strofe improvisate luî C. Rolla 411

XXXII — Stroe Plopan — Balada populară 413

Note 419

OSTAŞII NOŞTRI

I — Balcanul şi Carpatul 4J3

II — Peneş Curcanul 436

UI — Sergentul 445

IV — Păstorii şi plugariî 448

V — Fraţii JderY 450

VI — Căpitanul Romano 455

VII — Hora dela Plevna , , 457

VIII — Hora dela Griviţa 460

IX — Marşul Călăraşilor 463

X — Oda ostaşilor români 465

XI — Epistola Generalului Florescu 468

XII — Eroii dela Plevna 473

XIII — Damele române 479

XIV — Poclonul lui Peneş 481

XV — Primele obuzurî 4S4

XVI — Românca dela Griviţa 487

Note 1S9

ALTELE

I — 10 Maiu 1881 . . 493

II — Imnul Coroanef 499

III CUPRINSUL

III — DupA (loT seculî — Vis ile earnJt 501

IV — Cuvinte adaptate pe imnul naţional compus de Hiibsch. S'<^ V — Repina Sylva 512

\l - Mărgărita 514

VII — Hora dobrogeană ;i7

\III — Erin 519

IX — Pe albumul Doamnei \ . i!<>erescu . 521

\ — I'uiî closciT 524

XI — Pe albumul l'rinceseT Mana Ştirbei 526

XII - Sonet 52.S

XIII — Cântecul lui Nt>e Junior 530

XIV — PoetuluT Mistral 533

XV — Brind 536

XVI - l'atru Kegiiii 540

XVII — Versurt improvisate In l'iircal(|uier 543

X\lll — FelibruluT I.ouis Kuumieux ... 544

XIX — Poetului şi filolog (iabriel Ar.ais 547

XX — O iNCginil Inu'u mansardă 550

XXI — Earna vine 552

XXII — Ronsard la Tuluza 555

XXIII — Inscripţie destinat.t Castelului dela Sinaia .... 558

XXIV — Versuri scrise in cabinetul Regelui 559

XXV — Izvorul — Hora din MircescI 561

XXVI — Cireşile — Horă 563

XX\ II — Versurf scrise pe un pergament pentru Ischia . . c,6^

XXVIII — Odă la statuea lui Ştefan cel Mare 566

XXIX — încununarea Steagului — 30 Au>,'usi 18S6 . . . 369

XXX — Hora dela Sinaia — 30 August 1886 571

XXXI — Pe albumul D-rel Esmeralda Cretzeanu 575

XXXII — Pe albumul D-rel X 578

XXXIII — Faptul 4ilci — Pe albumul iJ-rel Kr. Or 580

XXXIV — Sfinţirea Curţii de Arge? —Oda 581

CUPRINSUI- '-^

rag.

XXXV — Inscripţia pe uşa Curţii de Argeş 5^^'

XXXVI — Legenda sfintiriT hisericiî dela Curtea de Argeş. . 5S7 XXXVII — Ţeara .''.[' ^'^'^

XXXVIII — D hiî şl Dnei Jaoiues I.ali<..ar\ - 23 Iunie 1SS7. tOŢ,

XXXIX - rodul ^^i

XL — L>ou2 roman;e ^"^''

XLI — l,^ilele babeî . . '" -

XLII — Fluerul '""

XLIII — Creanga de stejar . . "-'

XLIV — DomnişoarcT 1 ila Wliit ...... 024

Xl.V — Ciclonul . '^2^'

XI. VI — O scrtfîrhe urn^ i ''-^

XLVII — riugul bl;\sleinat

''3«

XLVIII — l.egcnda cr.nuluT '^5

XLIX — Imn cîUre soar'- .... "3^

L — .Soarele ''-^^

LI — I'e un album '*

LII — ?'lnrile dela Sinaia "•*'*

LIII — Karna la Sinaia ''•**

LIV — iJalada I •elenului *'5'

LV — I'e un album '5'

LVI — Scrise \>c murinintele dela Segenliau>-Monrepos-

Ncuwied . ^'^'*^

LVII — DescAntic ^'^"

I.VIII -- .'Xdio la plecar-a m.a iin iJ.isi.-iiil i'elc- '>63

LIX — Lnor criiici ''^^

PASTELURI

1862—187 ..

4600/. - Alecsandri. — Poesîi II.

I

SERILE LA MIRCESCÎ

Oerdeleîe-s lăsate şi lampele aprinse;

In sobă arde tocul, tovarăş mîngăios, Şi cadrele-aurite ce de păreţi sînt prinse Sub palidă lumină apar misterios.

Afară plouă, ninge ! afară-î vijelie,

Şi criveţul aleargă pe câmpul înnegrit;

Har eii, retras în pace, aştept din cer să vie

O zinâ drăsrălasă cu elasul aurit

SERILE LA MIRCESCI

Pe jilţu-mî, lângă masă, avend condeîu 'n mână, Când scriu o trofă dulce, pe care-o prind din sbor, Când ochîu-mî întîlnesce ş'admira o cadînă Ce 'n cadrul eî se 'ntinde alene pe covor.

Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde, Cu pulpa mărmurie, cu sinul, dulce val, Ea pare Zea Venus când a eşit din unde Ca să arate lumeî frumosul ideal.

Alăture apare un câmp de aspră luptă.

Pătat cu sînge negru, acoperit cu morţî.

Un june 'n floarea vîeţiî stringând o spada rupta

Ţintesce ochii vestec^i pe-a vecînicieî porţT.

Apoi a mea privire prin casă rătăcindă

Cu jale se opresce pe un oraş tăcut,

Veneţia, regină ce 'n mare se oglindă

Far' a videâ pe frunte î splendoarea din trecut.

O lacrimă. . . Dar eată plutind pe-a mării spume O sprintenă corvetă, un rapide- Akyon; Şi eată colo 'n ceruri pribegile din lume, Cucoarele în şirurf sburând spre orizon.

SERILE LA MIRCESCI

O ! farmec, dulce farmec a vîeţiî căletoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer ! Dor gingaş de lumină, amor de dulce soare, Voî me răpiţi când vine în ţeară asprul ger !

Afară ninge, ninge, şi apriga furtună Prin neagra 'ntunecime respânde reci fiori, Ear eu visez de plaiuri pe care alba lună Revars'un val de aur ce curge pintre flori.

Ved insule frumoase şi mări necunoscute, Şi splendide oraşe şi lacuri de smarald. Şi cete de selbatecî prin codi-i deşT perdute Şi zine ce se scaldă în faptul (^ileî cald.

Prin fumul ţigaretei ce sboară în spirale Ved eroî prinşi la luptă pe câmpul de onor, Şi 'n tamice saraiurf minuni orientale Ce 'n suflete deşteaptă dulci visuri de amor.

Apoi închipuirea îşî stringe-a sa aripă ; Tablourile toate se şterg, dispar încet. Şi miî de suvenire me 'ncungîură 'ntr'o clipă In faţa unui tainic şi drăgălaş portret.

SERILE LA MIRCESCI

Atunci inima-mî sboară Ia ralul vieţii mele, La timpul mult ferice în care-am suferit, Ş'atuncî păduri şi lacurT, ş\ mări şi flori şi stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.

Aşa 'n singurătate, pe când afară ninge. Gândirea mea se primbla pe mândri curcubcf, Păn' ce se stinge fo:ul, şi lampa 'n glob s-j stinge Şi saltă căţeliişu-mT de pe genunchii meî.

Mircescî, 1S67.

I

II

SFÎRŞIT DE TOAMNĂ

/~\aspeţiî caselor noastre, cocostircî şi rindunele

Părăsit-au a lor cuiburi ş'au fugit de dile rele; Cârdurile de cucoare, inşirându-se 'n lung sbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-î tristă, vestec^ită ; Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; Frunzele-î cad, sbor în aer, şi de crengi se deslipesc Ca frumoasele iluzii dintr'un suflet omenesc.

SKIBSIT DE TOAMNA

Din tus-patru părţi a lumii se ridică 'nalt pe cerurî, Ca balauri din poveste, nouri ne^ri plini de gerurf. Soarele iubit s'ascunde, iar pe sub grozavii nori Treceun cârd de corbi ernaticî prin văzduh croncănitorî.

piua scade ; earna vine, vine pe criveţ călare ! Vintul şueră prin hornuri respândind înfiorare. Boii rag, caii rînchează, cânii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gânduri şi sapropie de foc.

Mircesci, 1867.

III

E A R N A

TAin văzduh cumplita earnă cerne norii de zăpadă, Lungi troene căletoare adunate 'n cer grămadă ; Fulgii sbor, plutesc în aer ca un roiu de fluturi albi, Respândind fiorî de gheaţă pe ai ţeriî umeri dalbi.

ţ)iua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge eară Cu o zale argintie se imbracă mîndra ţeară ; Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători.

10

i

Tot e alb pe câmp, pe dealurî, împregîur, în depărtare Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare, Şi pe 'ntinderea pustie, fără urme fără drum, Se ved satele perdute sub clăbucii albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucesce şi dismeardă oceanul de ninsoare, Eat'o sanie uşoară care trece peste văî. . . In văzduh voTos resună clinchete de zursŢalăi.

IV

GERUL

ryerul aspru şi sălbatic stringe 'n braţe cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace 'n amorţire; El ca pe-o mireasă moartă o 'ncunună despre zori Cu 'n vel alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opresce, Şi, privind la focul vesel care 'n sobe straluctsce, El depune fîorî de earnă pe cristalul îngheţat, Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sări;tat.

12 GERUL

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între malurr, Pune streşinelor casei o ghirlandă de cristaluri, Ear pe feţe de copile înfloresce trandafiri Să ne-aducă viu aminte de-ale verif înfloriri.

Gerul dă aripT de vultur cailor în spumegară, Ce se 'ntrec pe câmpul luciu, scoţend aburi lungi pe nare. 0 1 tu, gerule năprasnic, vin' îndeamnă calul meu Să me poarte ca săgeata unde el scie şi eu !

V

\' I S C o L U L

/^riveţul din Mează-noapte vîjie prin vijelie, ^Spulberând zăpada 'n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se aşează 'n lung troean Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul frămîntă lumea!.. Lupii suri es după pradă, Alergând, urlând în urmă-î prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii sbor vîrtej, răpiţi de vînt, Şi răchitele se 'ndoae lovindu-se de pâmînt.

14 VISCOLUL

Sberăt, răget, ţ'pet, vaet miî de glasuri spăîmântate Se ridică de prin codrii, de pe dealuri, de prin sate. Şi 'ndeparte se aude un nechez resunător. . . Noaptea cade, lupii urlă. . . Vai de cal şi căletor !

Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude 'n câmp lătrare şi zăresce cu ufmire O căsuţă drăgălaşă cu ferestrele lucind, Unde dulcea ospeţie îl întîmpină zimbind!

VI

SANIA

T\[ cu soare, ger cu stele !..Haî, iubită, la primblare

> Caii muşc'a lor zăbale, surugiul e călare ; Săniuţa, cuib de earna, e cam strimtă pentru doT... Tu zimbesci?.. Zimbirea-ţî c^ice că e bună pentru noî.

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania uşoară care lasă urme albe. Surugiul chiuesce ; caii sboară ca doî zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scânteî.

16 SANIA

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se ved insule de codri, s'aud cânî la vînătoare, Ear în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar Salt'o veveriţă mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poene, acum trecem prin zăvoae ; Crengile-aninate 'n cale ning steluţe şi se 'ndoae Eat'o gingaşe mlădiţă cu şirag de mărţişorî... Tu o rupi?.. Ea te stropesce cu fulgi albf recoritorî.

Vt!

MEZUL ERNEÎ

Tn păduri trăsnesc stejarii ! E un ger amar, cumplit

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit, Ear zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturî ce scârţie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteîos Ca înaltele coloane unui templu maîestos. Şi pe ele se aşază bolta cerului senină Unde luna îşî aprinde farul tainic de lumină.

46001. — Alrcsandri. — /' oesiz. II.

18 MEZUL ERNEÎ

O! tablou măreţ, fantastic!.. Miî de steie argintii In nemărginitul templu ard ca vecînice făclii. Munţii sînt a luî altare, codrii organe sonoare Unde criveţul petrunde scoţcnd note 'ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără vîeaţă, fără glas; Nici un sbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas ; Dar ce ved.^ . . în raza luneî o fantasmă se arată . . E un lup ce se alungă după prada-î spăîmântată!

Vili

LA GURA SOBEI

Oşezat la gura sobef noaptea pe când viscolesce,

Privesc focul, scump tovare^, care vesel pâlpăesce, Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni Vcd trecând în sbor fantastic a poveştilor minuni.

Eat'o pasere măeastră prinsă 'n luptă cu 'n balaur ; Eată cerbî cu stele 'n frunte carii trec pe punţi de aur; Eată caî ce fug ca gândul; eată zmef înaripaţi Care-ascund în mari palaturi mîndre fete de 'mperaţî.

20 l-A GURA SOBKÎ

Eată pajuri năsdrăvane, care vin din neagra lume, Aducând pe lumea albă Feţf-frumoşî cu falnic nume ; Eată 'n lacul cel de lapte toate zinele din raiu . . . Nu departe stă Pepelea tupilat în florf de maiu.

Dar pe mine ce m'atrage, dar pe mine ce me 'ncântă E Ileana Cosinzeana! în cosiţă floarea-î cântă. Pană 'n cjiuă stau pe gânduri şi la ea privesc ufmit, Că-mî aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit 1

IX

BRADUL

Ous pe culme bradul verde '*^"^Sub zăpada albicioasă Pintre negură se perde Ca o fantasmă geroasă,

Şi privesce cu ntristare Cum se primbla prin restoace Earna pe un urs călare, Earna cu şepte cojoace.

22 BRADUL

El se scutură şi (^ice: «In zădar tu, vrăjitoare, «Aducî viforul pe-aice, «Aduci (^ile fără soare.

«In zădar îngheţî pămîntul, «Ucic^î florile şi stupii, <Şi trimiţî moartea cu vîntul, «Şi trimiţi foamea cu lupiî.

«In zădar a ta suflare «Apa 'n riurî o încheagă, «Şterge urma pe cărare, «Şi de mine ţurţuri leagă.

«In zădar aduci cu tine «Corbul negru şi prădalnic, «Şi din codrii cu jivine «Faci se easă urlet jalnic.

«In zădar, urgie crudă, «Lungescî noaptea 'ntunecoasă «Şi, ri^end de-a lumeî trudă, «Scurte(^r (jiiua luminoasă.

BRADUL 23

«In zădar îmî puî povară <De zăpadă şi de gheaţă. «Fie earnă, fie vară, «Eu păstrez a mea verdeaţă

SFÎRŞITUL ERNEÎ

O 'a dus zăpada albă de pe întinsul ţeriî, '*'~^S'au dus (filele Babei şi nopţile vegherii. Câmpia scoate aburi; pe umedul pămînt Se 'ntind cărări uscate de-al primăverii vînt.

Lumina e maî caldă şi 'n inimă petrunde; Prin rîpî adânci zăpada de soare se ascunde. Piraele umflate curg iute şopotind Şi mugurit pe creangă se ved îmbobocind.

SFÎRŞITUL ERNEÎ ■_ 25

O Doamne! eat'un fl.itur ce prin văzduh se perde ! In câmpul ve^ited eată un fir de earbă verde Pe care 'ncet se urcă un galbin «^ândăcel Şi sub a luî povară ii pleacă 'ncetinel.

Un fir de earbă verde, o rază 'ncăl(Jitoare, Un gândăcel, un flutur, un clopoţel în floare. După o earnă lungă ş'ua dor nemărginit Aprind un soare dulce în sufletul uimit !

XI

OASPEŢII PRIMĂVERII

Tn fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,

La resărit, sub soare, un negru punt s'arată ! E cocostîrcul taînic in lume căletor. Al primăvereî dulce iubit prevestitor.

El vine, se inalţă, în ceruri line sboară. Şi, rapide ca gândul, la cuîbu-î se coboară; Ear copilaşii' veselî, cu peptul desgolit, Aleargă, sar in cale-î şi-i cjic: Bine-aî sosit !

OASPEŢII PRIMĂVERII 27

In aer cfocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roiu de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se 'ncăl<^esc Şi pe deasupra bălţii nagâţif se 'nvîrtesc.

Ahl eată primăvara cu sinu-î de verdeaţă! In lume-î veselie, amor, sperare, vîeaţă, Şi cerul şi pămintul preschimbă sărutări Prin raze aurite si vesele cântări !

XII

CUCOARELE

"Pvin cea zare luminoasî vine-un lung ^ir de cucoare, Aducând pe-aripî întinse calde raze de la soare; Eată-le de-asupra noastră, eată le colo sub nor, In văzduh călăuzite de-un pilot, betrân cocor.

Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India Brahmină, unde fcarele 'ncruntate, Pardo^sî, tigri, şerpi giganticf stau în jugli tupilaţî. Pândind noaptea elefanţi f cu lungi" trombe înarmaţi.

CCCOAHKLE 29

Fericite căletoare ! sburând iute pe sub cerurî, Au ve^ut în răpegîune ale Africeî misterurf, Lacul Cîad şi munţiî Lunii cu Pustiu 'ngrozitor, Nilul alb cărui se 'nchină un cumplt negru popor.

Căletoare scumpe mie! . . Au lăsat in a lor cale Asia cu-a sale riurf, Caşemirul cu-a sa v-ale, Au lăsat chîar Ceylanul, mindra insulă din raiu. Şi revin cu fericire pe al ţerii dulce plaiu!

XIII

NOAPTEA

"T^oaptea-î dulce 'n primăvară, liniştită, recoroasă

Ca 'ntr'un suflet cu durere o gândire mângăîoasă. Icî, colo, cerul dispare sub marî insule de nori Scuturând din a luî poale lungi şi răpi(,lî meteorî.

Pe un deal în depărtare un foc taînic strălucesce Ca un ochiu roş de balaur care-adoarme şi clipesce. Sînt păstori în şezătoare, sau vr'o ceată de voînicî r E vr'o tabără de carre, sau un rond de tricolicî ?

NOAPTEA 31

Cătrci munţi prin întuneric un lung bucfum se aude. El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Când din culme 'n culme noaptea buciumele resunaii Şi la lupte sângeroase pe Românf îi deşteptau.

Acum însă vîeaţa-î lină; ţeara doarme 'n nepăsare! Când şi când un câne latră la o umbră ce-î apare, Şi 'ntr'o baltă miî de broasce în lung hor orăcăesc, Holbind o:hiî cu ţintire la luceaferul ceresc!

X'.V

DIMINEAŢA

T/^'orî de c^iuă se revarsă peste vesela natură,

Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură. In curînd şi el apare pe-orizonul aurit, Sorbind rouă dimineţiî de pe câmpul înverc^it.

El se 'nalţă de treî suliţî pe cereasca mândră scară Şi cu raze viî sărută june flori de primăvară, Dediţeî şi viorele, brebeneî şi toporaşî Ce resbat prin frun(,lt uscate şi s'arată drăgălaşî.

DIMINEAŢA 33

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păserelele-şî dreg glasul prin hugeagul de sub luncă. In grădinî, în câmpî, pe dealuri, prin poene şi prin viî Ard movili buruenoase scoţând fumuri cenuşiî.

Caii sburdă prin ceairurî ; turma sbeară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă 'n răpigîune, Şi o blândă copilită, torcând lână din fuior, Pasce bobocei de aur lâng'un limpede isvor.

46001. — Alecsandri. — Poesii II.

XV

TUNETUL

Oe lanul lung şi verde cu grâul resarit

O umbră căletoare se 'ntinde 'ncet şi trece, Precum un rîu de munte, când gheaţa s'a topit, Se varsă peste malurf, câmpiile să 'nece.

E umbra unor nourî albii, uşori, mănunţî, Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţî. Eî vin în mezul c^lileî c'un surd şi taînic sunet Şi, ca semnal de v-îeaţă, aprind in cer un tunet.

Văzduhul bubuesce ! . . Pamîntul desmorţit Cu miî şi miî de glasuri semnalului respunde, Şi de asprimea ernei' simţindu-se ferit, De-o nouă 'ntinerire ferice se pătrunde.

La răsărit urare! urare la apus! Un cârd de vulturi agerf, rotindu-se pe sus, Se 'nalţă ca s'asculte mult vesela fanfară Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.

XVI

F L o R I I L P:

/^ată ^ile 'licăritoare

După aspre vijelii! Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florir.

Primăvara 'ncântătoare Scoate earba pe câmpiî. Vin F"loriile cu soare Si soarele cu Morii.

FLORIIl.E

Lumea-T toată 'n sărbătoare, Ceru-î plin de ciocârlii. Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii.

Pecat, (^eu, de cine moare. Şi ferice de ceî viî ! Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Floriî.

Copilită, nu vref oare, Nu vreî cu mine se viî, Când Floriile-s cu soare Şi soarele cu Floriî r

Să culegem la recoare Viorele albăstrii r Haî ! Floriiles cu soare Şi soarele cu Floriî.

Eli ţî-oîu da de orî-ce floare Miî de sărutărî .şi miî. Haî ! Floriile-s cu soare Şi soarele cu Floriî.

38

FLORIILE

Ear tu, dulce zimbitoare, Te-i face că te mâniî. . . Haî ! Floriile- s cu soare Şi soarele cu Florii.

XVII

P A S C E L E

T\e Pascî în satul vesel căsuţele 'nălbite

Lucesc sub a lor maldurî de trestii aurite, Pe care cocostîrciî, înfipţi într'un picior, Dau gâtul peste aripi tocând din cîocul lor.

Un scrânciob maî la vale pe lângă el adună Flăcăi şi fete mîndre- ce rid cu voie bună; Şi n sunet de vioare, de cobze şi de naiu Se 'ntoarce hora lină, călcând pe verde plaiu.

40 PASCELE

Betrânî cu feţe stinse. Români cu feţe dalbe, Românce cu ochi negri .^i cu ştergare albe Pe earba resărită fac praznic la un loc, Ear pe 'mpregiur copiii se prind la luptă 'n joc

Şi scrânciobul se 'ntoarce purtând în legănare Părechî îmbrăţişate cu dulce infocare. Ochiri scînteitoare şi gingaşe zîmbirî Ce viu respând in aer electrice luciri.

XVIII

PLUGURILE

T^oroc buni .Pe câmpul neted es Românii cu-a lor plugun

"*Boî plăvani în câte şese trag, se opintesc în juguri. Braţul gol apasă 'n coarne; ferul tae brazde lungi Ce se înşiră 'n bătătura ca lucioase negre dungi.

Treptat câmpul se umbresce sub a brazdelor desime ; El resună n mare sgomot de voioasa argăţime, Ear pe lanul ce în soare se svintează fumegând Cocostîrciî cu largi pasurî calcă rar şi meditând.

PLUGURI1,E

Acum soarele-î Tameac^i; la pămînt omul se 'ntinde: Cârd de fete şi neveste de la sat aduc merinde ; Plugul zace'n ian pe coaste, ear un mândru flăcăoaş Mână boii la isvoare şi îî pasce la imaş.

Sfântă muncă de la ţeară, isvor sacru de rodire, Tu legî omul cu pămîntul în o dulce înfrăţire!.. Dar lumina amurgesce, şi plugarii catrâ sat Haulind pe lângă juguri se întorc de la arat.

XIX

SEMĂNĂTORII

Oemănătoril harnici cu sacul sub suoară "^""^ Păşesc în lungul brazdei pe fragetul pămînt Pe culme, pe vâlcele se sue şi coboară Svîrlind în a lor cale seminţa după vînt.

— «O mie ÎS' (^ice unul menind cu veselie.

— «Noroc şi roadă bun;. !» adaoge un alt. «Ca vrabia de toamnă rotund spicul să fie «Ca trestia cea naltă să fie paîul nalt!

44 . SEMĂNĂTORII

«Din zori ţ;i până 'n noapte tot grâul să resară ; «In el să se ascundă porumbii osteniţi, «Şi când flăcăi şi fete vor secera la vară «In valuri mari de aur să 'noate rătăciţi!»

Semănătorii veselî spre fund înaintează, De-a curmezişul brazdef borcanele pornesc. Şi grapele spinoase de-aproape le urmează, îngroapă 'ncet seminţa şi câmpul netec^esc.

XX

R o D I C A

■purtând cofiţă cu apă rece

Pe aî seî umeri albi, rotunc^orî, Juna Rodică voioasă trece Pe lângă junii semănători.

Eî cu grăbire îî sar în cale Dicend : «Rodică, floare de crin, "In plin să-ţî meargă vrerile tale 4 Precum tu, dragă, ne eşî cu plin!

46 RODICA

«S'ajungî mireasă, s'ajungî crăiasă! «Calea să-ţî fie numai cu flori, «Şi casa casă, şi masa masă «Şi sinul leagăn de pruncu.şorî !»

Cu grâfi de aur eî o presoară, Apoi cofiţa întreagă-o beu. Copila rîde şi 'n cale-î sboară, Scuturând grâul din i)erul seu.

XXI

LUi\XA DIX :\11RCESCÎ

"r>ate vint de primăvară şi pe muguri îî deschide ; Vîntul bate, frunza cresce, şi voioasă lunca rîde. Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rînd Şi sub crengile umbroase mTerla sare şuerând.

O ! minune, farmec dulce ! O ! putere creatoare ! In orî care (^i pe lume ese câte-o nouă floare, Ş'un nou glas de armonie completează imnul sfînt Ce se 'nalţă către ceruri de pe veselul pămînt.

48 LUNCA DIN MIRCEScr

Tot ce simte şi viează, feară, pasere sau planta In căldura primăverii nasce, saltă, sboară, cântă. Omul ÎŞI îndreaptă pasul cătră desul stejăriş, Unde umbra cu lumina se alungă sub frun(^iş.

El se duce după visuri ; inima luî cresce plină

De o sacră melodie, melancolică, divină.

De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator,

Ce î aduc în pept suspinurî şi'n ochi lacrimi de amor.

Este timpul re'nvieriî, este timpul re'noirei Ş'a sperăriî zimbitoare, ş'a plăcereî, ş'a îubireî. Paserea-şî gătesce cuîbul, floarea mîndrele-î colorT, Câmpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-î comorî.

Sus paingul pe un frasin, urzind pânza-î diafană, Cu-al seij fir de-argint subţire face-o punte-aeriană. Ear în leagăn de mătasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios.

Jos pe la tulpinT, la umbră, fluturiî, florî sburătoare Se 'ndrăgesc în părechere pe sin alb de lăcrimioare. Şi, ca roiii de petre scumpe, găndăceiî smălţuiţi Strălucesc, vie comoară, pe sub erburî tăinuiţi.

LUNCA DIN MIRCESCT 49

O pătrunc^etoare şoaptă umple luncn, se ridică. Ascultaţi!... stejarul mare grăesce cu earba mică, Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu planta, rîul cu limpedele isvor.

Şi stejarul (^ice erbeî : Mult eştî vie şi gingaşă ! Fluturaşul c^ice floareî : Mult eştî mie drăgălaşă ! Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind ; Rîu, isvoare, nouri, raze se împreună îubind.

Luncă, luncă, dragă luncă ! raiu frumos al ţeriî mele. Mândră 'n soare, dulce 'n umbră, tainică la foc de stele Ca gradinele Armideî aî un farmec răpitor Şi Şiretul te încinge cu-al seu braţ dismîerdător.

Umbra ta recoritoare, adormindă, parfumată. Stă aproape de lumină, prin poene tupilată. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi. Ea la sînul eî atraee călătorii fericitT.

Şi î încântă, şi-T îmbată, şi-î aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum şi de cântare, Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, graiu. Tot şoptesce de îubire în frumoasa lună Maiu !

46001. — Alecsandri. — Foesiî II.

XXII

MALUL ŞIRETULUI

ZJburiî uşorT a nopţiî ca fantasme se ridică

Şi, plutind de-asupra lunciî. pintre ramuri se despică. Riul luciii se 'ncovoae sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineţii mi'^că solzii lui' de aur.

Eu mc duc in faptul t,lileî. mc aşez pe malu-i \erde Şi privesc cum apa curge :;;! la cotituri se perde. Cum se schimbă 'n vălurele pe prundişul lunecos, Cum adoarme Ia bulboace, săpând malul năsipos.

MALUL SIBETULUÎ "1

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă 'n aer dup'o viespe sprintioară, Când seibaticele raţe se abat din sborul lor, Bătend apa 'ntunecată de un nour trecător.

Şi gândirea mea furată se tot duce ncet la vale Cu cel rîu care n \ecî curge, făr'a se opri din cale. Lunca 'n gîuru-mî clocotesce ; o şopîrlă de smarald Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul cald.

XXIII

FLORÎ DE XUFAR

T>rin trestia din baltă ce "n aer se mlădie

Resună n dimineaţă o tainic'armonie. Sînt zine ce se scaldă în fragedele zori ? Nu-s zîne dar copile, a zinelor surori.

Verginile în apă intrat-au cu sfieală Ş'acum se joacă vesel în dulcea-f recoreală. Şoptind, privind în undă albastrul cer senin. Umplând cu flori de nufăr cănieişa de la sin.

PLOBf DE NUFÂK

O rază aurie prin stuhiii des pătrunde Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde Comori de tinereţe, comori de fericirî, încântătoare forme de albe nălucirî.

Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide. O mândră copilită apare, ese, ride Şi lunecă. . . de odată, rotunji şi albiori Apar la foc de soare dor nufări plutitori.

XXIV

CONCERTUL IN LUNCA

Tn poeana tăînuită, unde sbor luciri de lună,

Floarea oaspeţilor Luncii" cu grăbire se adună Ca s'asculte o cântăreaţă revenită 'n primăvară Din streinătatea neagră unde-î vîeaţa mult amară.

Roiu de flăcări uşurele. Luciolî scânteitoare Trec în aer, staii lipite de Innnuărele 'n floare, Respândind prin crengî, prin tufe, o văpae albăstrie Ce măresce 'n mezul nopţiî d.dba luncii feerie.

CONCKRTUL IN LUNCĂ 55

Eată vin pe rînd, păreche, şi petrund cole 'n poeană Bujorelul falnic, rumen, cu năltuţa odoleană. Frăţiori şi românite ce se-aţin voTos la drumuri, Clopoţel şi măzerele îmbătate de parfumurî.

Eată frageda sulcitiă, stelişoare, blânde nalbe. Urmărind pe busîuocnl îubitor de sinurî albe; Dedtţeî şi garofiţe pârguite 'n foc de soare ; Toporaşt ce se închină gingaşelor Lăcrimioare.

\'ine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la \"ie.

Nufărul din baltă vine întristat fără soţie.

Şi cât el apare galbin, oacheşele viorele

Se retrag de el departe, rîc^end vesel între ele.

In poeană maî vin încă elegante floricele, Unele 'n condurii Doamnei şi 'n rochiţî de rondunele, Altele purtând în frunte, înşirate pe o rază, Picături de rouă vie care 'n umbră scânteiază.

Ele merg, s'adună n grupe, se feresc de buruene I Şi privesc sosind prin aer sburătorî cu mândre pene, Dumbrăvencî, ganguri dt aur ce au cuiburi de mătasă, Ciocârlii, oaspeţi de soare, rondunele-oaspeţî de casă,

5^ CONCERTUL IN LUNCĂ

Mierle viî şuerătoare, cucul plin de îngânfare, Gaiţa ce imitează orî-ce sunete bizare, Stigleţî, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă Şi duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă.

Eată vin şi gândăceiî în hlamide smălţuite; Eată grieri, eată fluturi cu-aripîoare pudruite, Şi culbeci cearată coarne şi-şî duc casa pe spinare. . . La ivirea lor poeana clocotesce 'n hohot mare.

Eată 'n urmă şi albine aducând în gură mtere. . . Sburătoriî gustă'n grabă sucul dulce cu plăcere, Apoi sorb limpedea rouă din a florilor potire, Şoptind florilor în taînâ blânde şoapte de iubire.

Dar, tăcere!.. Sus pe-un frasin freamet în văzduh s'aude!. Toţi remân în aşteptare. Cântăreaţa 'ncet prelude. X'întul tace, frunza deasă stă în aer neclintită... Sub o pânză de lumină lunca pare adormită.

In a nopţii liniştire o divină melodie Ca suflarea unui geniu pintre crengi alin adie Şi tot cresce maî sonoră, maî plăcută, maî frumoasă, Pân' ce umple 'ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă.

I

CONCERTUL IN LUNCĂ 57

Gânditoare şi tScută luna 'n cale-i se opresce. Sufletul cu voluptate in estaz adânc plutesce, I se pare că aude prin a raiuluî cântare Pe-ale îng^erilor harpe lunecând mărgăritare.

E privighetoarea dulce care spune în uîmire Taînele inimef sale, visul eî de fericire. . . Lumea 'ntreagă stă pătrunsă de-al eî cântic fără nume. Macul singur, roş la faţă, doarme dus pe ceea lume !

XXV

VINATORUL I

\7înătorul pleacă grabnic la a zorilor ivire,

Şi pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, miî de glasuri sunătoare Celebrează însoţirea natureî cu mândrul soare.

X'alurî limpede de aer, ca o mare nevec^ută. Trec alin pe faţa lumii şi din treacet o sărută. Pe câmpia rourată pasul lasă urmă verde Ce 'n curend sub raza caldă se usucă şi se perde.

viNĂTORUli 59

Vinâtorul soarbe 'n cale-î recoreala dimineţii, Admirând jocul luminii pe splendoarele verdeţif, Admirând in umbra caldă florile de prin poene, Şi pârae cristaline. :pi vultani cu mîndre pene.

Pe colnic. în zarea luncii, un plop mare se ridică Cu-a luî frunză argintie făcând umbră pe vălcicâ. \'inătorul la tulpină-î cade n visuri iubitoare. . . Doue veveriţî pe o creangă rid de arma î lucitoare.

XXVI

P U N TEA

Şoapta nopţii" se aude suspinând încetişor; Arboriî prin întuneric dau un freamăt sunător. Şi de o dată Aurora se ivesce radioasă Ca un ochiu ce se deschide sub o sreană luminoasă.

Dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis Iubit Ea-şî îea sborul peste lume de la mândrul resărit. Şi 'ntâlnesce 'n a sa cale o copilă cosinzeană Ce-î scăldată în năvalnic şi n sin poartă odoleană.

FDHTKA 61

S'a oprit copila tristă pe o punte de stejar, Plânsu î lin pe sin îî cade ca un scump mărgăritar ; Ear pârîul de la maluri, smulgând floare după floare, Le depune cu şoptire lângS albele-î picioare.

♦ De ce plângfr. . iî (^ice-o rază pe a eî frunte strălucind. cTu eştf jună, eştî menită să trăescî, să morî iubind; «Pentru tine orî ce durere trebue ca să se curme... «Nourî sunt ce nu fac umbră şi dureri ce nu las'urme».

XXVII

BALTA

ZJerul e viu şi proaspăt!., el trezesce şi învie

Peptul, inima şi ochii, peste carii lin adie. Balta 'n aburi se ascunde sub un vel misterios, Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.

Ceru 'n zare se roşesce ; miî de vrăbii deşteptate Ciripesc şi se alungă pe cirec^î netrierate. Balta vesel clocotesce de-un concert asur(^itor, Şi din ochiuri se înalţă cârd de raţe ca un nor.

. BALTA 63

Pintre stuhul ce se miţ;:ă eat'o luntre vînătoarel Şerpii lungi se 'ncolăcează sub a nufărilor floare ; Raţele prin moşunoae după trestii se ascund. Şi pe sus nagâţiî ţipă, lişiţele daii în fund.

Respândind fiori de moarte luntrea cea de arme plină Când la umbră se dosesce, când s'arată la lumină; Ear pe mal în liniştire un bătlan, păşind încet, ţ)ice : <Nu-î peirea lumei... vînătorul e poet!»

XXVIII

F A N T A N A

Tye cărarea înflorită care duce la fântână

In ştergar şi în cătrinţă merge-o sprintenă română; Ea la brîu-î poartă furcă şi la sîn un pruncuşor Cu guriţa luî lipită de al lapteluî isvor.

Nevăstufca trece iute torcând lâna din fuîoare Şi sucind fusul vîrtelnic ce-o atinge la picioare. Păsărelele 'mpregîuru-î sbor voîoase şi cântând, Ea zimbesce şi tot merge, pruncuşoru î sărutând.

FÂNTÂNA 65

liat' ajunge la fântână ş'acolo se întâlnesce

C'un drumeţ din lumea 'ntreagâ care lung la ea privesce,

Apoî cumpăna o pleacă, apoi scoate ia lumină

Şi vecinei sale 'ntinde o cofiţă albă plină.

Româncuţa mulţumesce, suflă 'ncet peste cofiţă Şi cu apa ne 'ncepută udă rumena-î guriţă ; Ear drumeţul după dinsa bea, fugarul îşî adapă, Şi se jură că pe lume nu-î a^a de dulce apă.

4O1 Ol. — AUcsaniiri. — Poisii. II.

XXIÎ

SECERIŞUL

/^îocârlia ciripie, fâlfăind clin aripioare,

Pe o scară de lumină se coboară de sub soare. Aerul e 'n neclintire, el devine ar<^ător ; Prepeliţa cântă 'n grâe, grierul cântă 'n mohor.

In cel lan cu spicurî nalte aii intrat secerătoriî,

Pe când era încă umed de resuflul auroriî.

Toţi, privindu-î de departe, par' că 'noată 'n galbin riu,

Fetele fără ştergare şi flăcăiî fără briii.

SECERIŞUL 67

Secerea, craiu nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepeliţa î.şî îea puif ţ;i se duce ; lanul scade. Ear in urmă holda mândră, resturnatâ prin bucăţi. Se ridică n snopî de aur, se clădesce 'n jumătăţi.

Maf departe, lucrând iute, un flăcău ţ^'o fată mare De tot snopul îşî dau gingaş o furişă sărutare. Când o pasere măiastră, peste lan trecând uşor, ţ)ice: «Dulce-a maî fi pânea de la snopurile lorU

I

XXX

COSITUL

rJaptul (^ileî se aprinde pe a dealurilor frunte,

Ş'un rîu falnic de lumină se revarsă peste munte. Earba coaptă strălucesce, ea se clatină la vînt, Ş'a eî umbră lin se mişcă în dungi negre pe pămînt.

Eată vin cosaşii veselî, se pun rind. Sub a lor coasă Câmpul ras remâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele restoarnâ, în căpiţî alţii le-adună, Le clădesc apoî în stoguiT şi cu stuh le încunună.

COSITUL >^>9

Maf devale n cea dumbravă cu poeana tăinuita, Unde umbra pare verde ţ;i de florf 'mbâlsămitâ, Coasele sub teaca uda zinghenesc resunător. Din căpiţă in căpiţă Dumbrăveanca saltă 'n sbor.

Un flăcăii, cosind de-o parte lâng'o tufă de sulcină, Vede earbă incâlcită, frântă pe la rădăcină. cCe să fier.. Cuib de feară?.. O! minune !> c^ice el, Şi, zimbind, se pleacă iute de culege... un cercel '

XX ÎI

PORTRET

DEDICAT DOAMNEI X... Y. . /...,

Ouperbă, maîestoasă, te simţi că e^^tî regină.

Căci fruntea-ţî se înalţă când lumea se înclină, Şi imnul omeniref, un imn de adorare, Ajunge pân' la tine în slabă suspinare.

Aî ochi ca doî luceferî din aspra mează noapte, Ce 'ngheaţă de departe a inimilor şoapte. Privirea ta măreaţă de-abia se rătăcesce Pe turma 'nsrenunchiată ce 'n taină te slăvesce.

PORTHKT

Chiar soarele ferbinte, de-ar vrea cu fericire Să-şî scliimbe nemurirea pe o viaţă de iubire, Ar stinge-a sale raze pe inima-ţf de gheaţa, Şi lumea trist'ar zace sub o eternă ceaţă.

Xicî o mândrie mare nu 'ntrece-a ta măndrire ! Nici spada nu întrece cumplita-ţi nesimţire ! Nici marmura cioplită albimea ta nu 'ntrece... Ca luna 'n mezul erneî frumoasă eşti şi... rece!

XXXII

PORTRET

DEDICAT PEINCESEÎ NATALIA GHICA

■plăcută, simţitoare, în toate graţioasă,

Eşti dulce ca seninul de ^l primăvăroasă, Şi ochiul ce oglindă cu drag fiinţa ta, Nimic în astă lume nu-1 poate întrista.

Tot sufletul ferice s'apropie de tine. Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine, Şi nu vrea să niaî sboare, simţind că a găsit In sufletul teii gingaş un frăţior iubit.

i

PORTUET 73

Al farmecul puternic ce-ajjrinde 'n omenire Avîntul de marî fapte, dorinţî de nemurire. Tu poţi să dai c'un zimbet, c'un singur slrutat, O patrie iubită la tristul exilat.

Orî cine te zăresce e mulţămit de v-eaţă. Că-ţî rîde veselia ş'amorul dulce n faţă. Eşti cea maî drăgălaşă minune cu ochi viî, Eşti cea maî adorată... şi numai tu no sciî!

i8s...

XXXIII

PE COASTELE CALABREÎ

Oe coastele Calabrei vaporii 'naintează

In unda luminoasă ce noaptea fosforează ; El tae-o brazdă lungă pe-al mării plaiu senin, Si luna, vas de aur, plutesce 'n ceruri lin.

In dreapta, pe 'ntuneric, se 'nalţ'un negru munte, X'ulcanul bătrin Etna cu lava stinsă 'n frunte; Sehastru ce cunoasce al globului mister. El pare că din sinu-î asvirle stele 'n cer.

PE COASTELE CALABREÎ

In stînga e Carybda selbatică, stâncie. Din zare se întinde o punte argintie, Pe care se îndreaptă vaporul legănat, Ce calcă orizonul cu stele semenat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă. In baie azurie Sicilia se scaldă; Şi 'n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal. Aspiră al Siracuseî parfum oriental.

XXXIV

UNDA RAIA

Oe zidul din Alhambra lucesce 'n resărit Un kîosc în filigrană de marmură-aurie, Cu stâlpi .şi arabescuri de jur împodobit, Prin care se ntrexede nălţimea azurie.

Acolo se arată, când cliua-î spre apus, Frumoasa Linda Raîa, regina de Grenada; Şi Mauriî din Vega se jură că pe sus Se primbla o hurie lucindă ca zăpada.

LINDA KAIa 77

Minune admirată de Mauri :>i Creştinî,

Ea vine 'n kîosc a-lene, privesce pnn zebrele,

Şi-î place să arunce a rodieî rubinî

Pe care-î prind in spaţiu voioase păserele.

Dar eată că şiragrul de alb mărcŢâritar Alunecă pe braţu-î şi cade 'n fund de- vale. Don Pedro de Castilia, tre>.ând, îl îea în dar. Zimbesce la regină şi pasă mîndru 'n cale 1

XXX 7

CALEA ROBILOR

"Oe cerul 'nalt lucesce un rîu albiu de stele

Ce curge spre Moldov^a din tamicul noean ; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră în umbră cerescul Ocean.

Din când în când desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade şi 'n spaţiu s'acufundă, Trăgând pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce 'n clipă-î trecătoare ca vîeaţa 'n vecTnicie !

CALEA ROBILOR

Sub cerul fără martrini', spre mindrul Resărit, Se întinde 'n umbra nopţii un câmp nemărginit. Pustiu şi trist ca golul ce Iasă 'n urma lor In inimi Iubitoare iubiţii carii mor.

Şi rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul caînic ; Şi câmpul e Bugeacul cu orizonuri marf Bătut de oameni searbe^î ce fug de la Tătari.

XXXVI

BUCHET

CALUL FAVORIT A D-REÎ MĂRIA DOCAN

Tn poveştile frumoase ce se spun la şec^etoare,

Sunt caî ageri, îuţî ca gândul şi cu darul de cuvînt, Unul galbin ca porumbul aurit la foc de soare, Altul negru ca păcatul... amândoî copiî de vînt I

Eî întrec în răpegfune rondunica spăriată : Peste nouri, peste mare duc vitejii Feţî-frumoşT. Ochii lor aruncă fulgerî cariî fearele săgeată, Şi copita lor ucide mari balaurî fioroşî.

BUCHET 81

Maî sînt caî traşi prin verigă şi cu mintea năsdrăvană, Mândri ca o nălucire şi ca fluturi de uşorî. ICî, când poartă 'n lumea albă pe Ileana Cosinzană, Fără ca să le îndoae, calcă gingaşele florî.

Eu credeam pe Vinteş, Graur, căs închipuiri visate In geroase nopţT de earnă lângă focul de stejar; Am ve(^ut insă cu ochii in a mea vecinătate Cal maî mândru decât visul, alb ca un mărgăritar.

Şoîmul teu. Mitică dragă, poart'o zale ninsorie. Ce lucesce de departe sub seninul luminos. Tu-1 îubescî, el o cunoasce ; e frumos, el inc'o scie, Şi ca lebeda pe apă se alintă graţios.

Când te vede, el te-admiră; când te-aude, el nechează Şi te cheamă, şi iî place să-1 desmîerc;!! încetinel, (ilasul teu ii îmblânc^esce, mâna ta ii incordează; El trăesce pentru tine şi tu, dragă, pentru el.

Amîndoî aveţi un suflet, sburând vesel pe câmpie, Dulce, falnică păreche ! tablou viu, încântător! El pe tine te 'mprumută cu'n avînt de bărbăţie. Tu ii imprumuţî pe din.sul cu-al teu farmec răpitor.

46001. — AUcsandri. — Poesii. II. 6

82 BUCHET

Şi ori cine ve zăresce, c^ice 'n sine cu-admirare : '<Aşa cal^ aşa copilă!... Ea frumoasă, el frumos! «Pare dulcea primăvară lin plimbată 'n legănare «Pe un snop de crini ce sboară pe sub soarele voios. >

XXXVII

M A X D A R I X L' L

/"Y^andarinu 'n haine scumpe de mătasă vişinie.

Cu frumoase flori de aur şi cu nasturi de opal, Peste coada-î de per negru poart'o vînătă chitie Care 'n virf e 'mpodobită c'un bumb galbin de cristal.

Fericit, el locuesce un măreţ palat de \ară Plin de monştri albî de fildeş şi de jaduri preţiosî. Mari lanterne transparente de o formă mult bizară Respând noaptea raze blânde pe balauri fioroşî.

84- MANDARINUL

O deschisă galerie, unde-a soarelui" lumină Se strecoară 'n arabescuri prin pereţii finî de lac, Prelungesce colonada-î pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de Lotus în os:linda unui lac.

Ochiul vesel intilnesce, pe colnice nverc^itoare, Turnuri nalte şi pagode unde cântă vechiul bonz, Şi aucjul se resimte de vibrări asurc^itoare, De resunetul metalic al Tam-Tamuluî de bronz.

Eat'o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vîntrelî de rogojină si cu vîsle de sandal. In lăuntru rîde visul fericirilor divine. Mandarina cu ochi oraleşî şi cu sinul vircfinal.

Ea 'n grădină se coboară si 'n palat apoî dispare, Pe nisip călcând a-lene cu-ale eî picioare micî. Nor de fluturi sboară 'n cale-î şi cu-a lor aripi se pare Car voi s'o maî oprească pintre arborii piticî.

Ea se duce 'n galerie s'o desmîerde Mandarinul !. Graţioasă, pânditoare sub cortelu-î de atlaz, II invită cu ochirea, cu surîsul, cu suspinul. Ca să guste voluptatea amorosului estaz.

MANDARINUL 85

Dar el stă in trindăvie pe-un drai^on de porcelan i. La minunile frumoase ce-î zîmbesc, nesimţitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Şi cu drag se uîtă n aer la un smeu sbirnăitor.

XXXVIII

PASTEL CHINEZ

UEDICAT D-luî I. A. C.

"F>e-un canal îngust ce curge ca un şarpe cristalin

Se înşiră chi'oscurî albe cu Iac luciu smălţuite. Tot ce-î nobil, avait, mare şi puternic la Pechin In recoarea lor plăcută duce cjile fericite.

Pe sub nalte coperisurî care n margini s'albiesc, Galerii cu mari lanterne şi cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc Şi'n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane.

PASTEL CHINE/. 87

Papagali vercjf, roşi şi galbenî, îubitorî de desniTcrdari, Prin zebrele aurite sbor chemaţi de .c,dasuri dalbe. Şi pe buze rumeoare, cufb \oîos de sărutărî, El culeg '/inibirî divine, eî culeg migdale albe.

Apoî veseli, cu-a lor prada, se pun hoţii sburători Când pe mândre paravane de mătasă diafană, Când pe crengi, când pe basinurî de albastră porcelană, Unde viu se joacă n faţă pescî cu solzii lucitorî.

Ş'o momită strimbătoare, sărind iute n urma lor De pe umerii de fildeş unui (^eii grotesc de China, Cade n şahul de pe ma.să şt restoarnă pe covor Doî nebuni peste un Rege şi un turn peste Regina...

Pe canal trei poduri strimte ca trei arcurî se întind ; A lor marginî ciselate în şiraguri de inele Poartă zmei cu ochi fantastici cariî noaptea se aprind, ^i catargurî poleite cu lungî flamuri uşurele.

Ear în fund. peste desimea de pagode azuriî. Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten se ridică Un turn nalt cu şepte rîndurî şi cu .şepte galerii, l'nde ard in casolete florî de plantă-aromatică.

PASTEL CHINEZ

Pe un pod păşesce a lene fiica unui Mandarin,

Sub cortelul de crep galbin care-1 pleacă despre soare.

Ferind peliţa-î de aur şi rotundu-î pept de crin,

Şi guriţa-î cu benghiu negru ca un gândăcel-pe-o floare.

Umbra eî pe faţa apei, de pe pod uşor plutind, Cu-o mişcare voluptoasă trece lin şi se opresce Pe o joncă unde sade un om tîner pescuind... El tresare, nalţă ochii şi cu dragoste zîmbesce.

Ear colo 'n vecinătate, sus în turn, ca un hurez, Un bătrin, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.. El desemnă 'ncet tabloul pe hârtie de orez. Şi se pare că hârtia sub peniţă-î se aprinde !

XXXIX

BĂRĂGANUL

DEDICAT Măriei Sale Domnitorului

TDe cea câmpie lungă a căreî tristă zare

Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, Nicî casă, nici pădure, nici riu recoritor. Nimic nu 'nveselesce pe bietul călător.

Pustietatea goală sub arşiţa de soare

In patru părţi a lumeî se 'ntinde 'ngrozitoare

Cu earba-î mohorită, cu negrul eî pâmint,

Cu-a sale marî virtejurî de colb ce sboară n vint.

9<J BÂBĂGANUL

De miî de anî in sinu-î dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsa, Ce-adoarme 'n focul verii l'al grierilor hor Şi earna se deşteaptă sub criveţ în fior.

Acolo floarea nasce şi moare 'n primăvară, Acolo pîere umbra în dilele de vară, Şi toamna-î tară roadă, ş'a erniî vijelii Cutrieră cu sgomot pustiele câmpii.

Pe cea savană 'ntinsă şi cu selbatic nume, Lung Ocean de iarbă, necunoscut in lume, O cumpenă se nalţă aproape de un puţ, Şi 'n orizon se 'ndoae ca gâtul unui struţ.

Un car cu bivolî negri a stat lângă fântână. Vr'o doî români in soare ş'o sprintenă română Incungîură ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, şi maî departe un câne roade-un os.

Pe car un copilandru prixesce n depărtare... Zadarnic ochi-î sboară din zare 'n altă zare! Nicî casă, nici pădure, nici riu recoritor, Nimic nu se arată pe câmpul de mohor !

I

BĂRĂGANUL 91

Din vreme 'n vreme numai lungi şirurî de cocoare Sub bolta albăstrie sbor taînic călctoare, Şi vulturi mari, prădalnicî, cu gheare înarmaţî S'adună, lăsând puii pe virfuri de Carpaţî.

Ah ! dulce, glorioasă şi mult strălucitoare \'a fi cea (j'i de vîaţă când, pe sub mândrul soare, Trecend în răpegîune un zmeu cu-aripî de foc, (ioni-va trista moarte ce zace 'n acest loc !

Mult vesel va fi câmpul, când vecTnica-î tăcere Mormîntu-şi" va deschide la glasul de 'nviere Ce scoate zmeul falnic din gura luî de fer, X'estind răpirea nouă a focului din cer !

Cannes, ao Marţii: 1S70

XL

VALUL LUI TRALW

Oe câmpia Dunăreană, care fuge 'n depărtare,

Unde ochii se afundă dintr'o zare n altă zare. Ca pe sinul fără margini' şi pustiu de Ocean. Unind doue orizonuri, iată valul luî TraTan !

El se ntinde ca o brazdă ce pe urma-î colosală

A săpat, în primul secul, o triremă ideală.

Sau ca frânghia destinsă a giganticului arc

Ce-1 purtă, luptând cu Roma, Decebal, falnic monarc.

VALUL LUI TRAIAN 93

Ol miragiu sublim, fantastic!.. Prin o pulbere de aur Gândul meu răpit in spaţiu ca pe aripi de balaur întrevede legioane deşteptate din mormint Călcând, val de năvălire, peste valul de pămint.

Torent lung de umbre-antice, in lumină el apare, Strălucind sub arme scumpe, sub hlamide consulare, Şi trezind cu al seu vuet de ostaşi învingetorî Earba câmpului şi codrii munţilor aperătorî.

Eată 'n frunte Sagitarii şi Veliţii, limbi străine, înarmaţi cu proasce, scuturi şi cu şepte javeline. Ferentarii ce, ca dînşiî, au pe capetele lor Pfeî de feare 'ngrozitoare si calige la picior.

Apoi Galii bravî şi veseli ce glumesc pe Celtiberii, Şi Romanii in cohorte urmăriţi de Cavalerii, Ce se 'mpart în ^ece turme, purtând coiful de oţel Cu o cristă de lungi pene care filfăe pe el.

Legioanele conduse pe a Daciei câmpie De tribuni şi de centurii inarmaţî cu vergi de vie, Sint urmate de trofee, de sclavi mulţi, de şefii Dacî Şi de cară mari cu aur ce-s mânate de saracî.

94 VALUL LUI TRAIAN

Coniurî, bucîuine şi tube sună falnice fanfare!

Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare

E menit să se iezească contra altor năvăliri...

Dar ce vis! in care timpuri se perd tristele-mî gândiri?

Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor şuer Cântă în umbra luî Murgilă un păstor din al seu fluer. Lângă dînsul doarme-un câne; pe sus sboară un vultan Şi o turmă de oî blânde pasc pe xalul luî Traîan !

1874-

I

VARIA

I MAREA MEDITERANA

T ntinderealbăstrie, Nemărginit safir, O! mare, scumpă mie, Eli vecînic te admir!

E.'^tî vastă, triumfală. Te miscî măreţ la \int Ca mantie regală Lipită de pămînt,

■ /. — Alfcsandri. — Pcfsiî. II.

98 MAREA MEDITERANĂ

Şi vîntul care suflă Adoarme pe-al teu sin Ce saltă, se resuflâ Şi nasce flori de crin.

Şi luna, zină dulce, Când aerul e cald, îl place să se culce In cuîbu-tt de smarald.

Tu eşti atrăgătoare Ca visul început Şi nu-î leagăn sub soare Ca tine de plăcut.

Nimic nu poate 'n lume S'absoarbă gândul meu Ca tăîna fără nume Ascunsă 'n sinul teu.

Nici un .spectacul mare- Nu poate-a me 'ncântâ Ca neagra-ţi tulburare, SaiTi liniştirea ta...

MAREA MEDITERANĂ 99

Când faţa-î ta senină, Chîar cerul înălţat Spre tine se înclina Să-ţî dea un s irutat.

Când plaîu-ţî clocotesce In munţf spumcCTătorî, X^ăzduhul se 'negresce Pătruns de reci fiori,

Şi lumea spăfmîntată De crunteleţT m>igiri, Tresare cufundată In triste presimţiri ;

Ear sufletu-mî în sboru-i S'avîntă fericit Şi scaldă vesel doru-î In sinuţî resyrătit.

II

Scumpă Mediterană ! Lac limpede ^'i lin ! Oglindă diafană A cerului senin!

ICK) MAREA MEDITERANĂ

Mî-e drag pe-a tale malurf V^isând să vîeţuesc Şi, dus pe-a taie valuri. Plutind să rătăcesc.

Mîe drag să \ed la soare, In orizon albind, Corăbii călătoare Ca paseri pribegind.

Atunci se naripează Ne-impăcatu-mî dor Şi tainic le urmează Sburând pe calea lor.

Atuncî, frumoasă Mare, Al teu farmec îubit .M'atrage n depărtare Cu glasu-î imblândit,

Şi lin, pe nesimţite. Cu gândul visitez Acele lumi dorite La care-ades visez;

MAREA MEDITEBANA lOl

Atlantica fioroasă Cu-a sale mari furtun f Şi Asia frumoasă Ş'a Indieî minuni.

Atunci pe lângă mine Aud un freamet blând Ue strofe dulcî, divine, Ce me uîmesc pe rind.

Şi sufletu-mf s'aprinde Ca vesel vinător, Cercând de a le prinde Din \eselul lor sbor

Feerică plăcere, Poetic, dulce traiu ! Cerească re'nviere Intr'al maeieî raiu !

Ferice care poate, Lăsând a lumeî mal, Cu geniul să 'noate Prin naltul ideal!...

102 MAREA MEDITERANĂ

Eu simt un ceresc bine, Când pot să dic voios L'a stelelor lumine Un imn armonios.

Prin sferile 'nstelate

Pătrund şi ved uimit

Fiinţele-adorate

Ce trist m'au părăsit.

Şi-mî pare că spre mine Un înger alb şi sânt Zimbind păşesce, vine, De-mî dice ca să cânt .

Ah! in a mea junie Necontenit cântam ; De dulce armonie P'erice me 'mbetam.

Cântat-am mântuirea Poporului strivit ; Cântat-am fericirea, Iubind, de-a fi Iubit.

MAREA MEDITKRANĂ 103

Cântat-am, plin de vieaţă, Al vîeţiî dar plăcut Şi gloria măreaţa Măreţului trecut...

Acum junia-f dusă In sin la Dumnedeil Steluţa mea-î apusă Din orizonul meu 1...

Dar când, o ! scumpă Mare, In cale-mi te zăresc, Tresar, inviîu .şi-mî pare Că ear întineresc, Ş atunci, din amorţire Trezindu-me incet, Simţesc cu fericire Că sunt incâ poet 1

Nisa, itij.

II TÎNERA CREOLĂ

Tn balconul de pe marp Rita, gingaş adormind. Printre gene 'n depărtare Vede luna resărind.

Ochii galeş ea deschide Spre a cerului senin Şi ferice blând suride La al luneî zimbet lin.

TÎNfiBA CREOLĂ 105

Marea 'n spume scânteează. Cerul e strălucitor, Ear prin stele acordează îngerii harpele lor,

Şi copila serafie, Zărind sus pe fraţii sef, Cânt'o dulce melodie, Dulce ca sufletul ef.

Ceru-i dice: «Vină, vină * Intre stele, fiica mea. «Pentru fruntea ta divină «Să-ţr alegi o mândră stea.*

Marea-Î (^ice: ':\'ină n zare «Să te-adorm pe-al meu talaz «Şi s'anin mărgăritare '!pe-aî teî umeri de atlaz.

Eată Rita se gătesce Ca să sboare 'n orizon, Dar. uimită, se opresce Şi se pleacă pe balcon.

106 TÎNERA CREOLA

Sub balcon în mez de noapte, Sub balcon lângă isvor, Sub balcon cu blânde şoapte Suspina blândul amor!

Rita, jună călătoare, Cu ochi vil răpiţi din soare Şl cu glasul argintiii, Rîde, vesel resfăţată, Privind riumai-eâte-odată Orizonul albăstriu.

Buza eî trandafirie Ca garoafa ce in\ie, Respândind dulce parfum, Se deschide zimbitoare Uesvelind albe comoare Prin al ţigaretei fum.

Vn mic flutur din grădină P'şor vine de s'anină Pe-al eî negru per si fin ; O suflare de pe mare \'ine şi cu-o desmierdare Recoresce albu-î sin.

i ni:ra ckloi.A lO;

Rita, leneşa Creolă, Cu o mândră-aureolâ Se 'ncunună graţios ; Ea îşr pune flori de laur, Cere cupa sa de aur Apoî cânt'armonios:

«Salte valurile măreV ! "Eu în lumea desfătare! «Trec ca paserea sburând. «Sufle vîntul, cerul cadă, «Eli me daii îubireî pradă ^Şi-mî trec dilele cântând.

A Sunt frumoasa, sunt iubită, '<Şi me leagăn fericită « Pe-a juniei val senin. A'ivat! soarta e divină, tCând de spume-î cupa plină sŞi de-amor sufletul plin!»

Ki<a, likj.

ni STROFE SCRISP: PE UX PĂRETE

O'uflat-a \intul morţii pe dulcea-mî primăvară

Şi floarea vîeţiî mele curînd s'a vestejit! Durerea e maî crudă şi jalea maî amară, Când simţi că mori departe de tot ce aî iubit 1

încet, incet simţirea in mine amorţesce. Un negru nor de-asupră-mî tot vine .şi ear trece. Se tulbur'a mea minte, suflarea mea slăbesce, Pe inimă-mî se pune o greutate rece.

STROFE SCRISE PE UN P-ĂRETE 109

O! suvenir al ţeriî ! cerească mângăere! Alungă 'n depărtare cumplitul negru nor, Să ved lumina earăsî, să simt reîn\iere, Să cânt iubita ţeară, apoi voîos să mor!

Insula Prlnkipo, 1845,

IV

IMN RELIGIOS LUI STEFAX-CEL-MARE

CÂNTAT LA SERBAREA JU.NTMEI ACADEMICE ROMANE, DATĂ ÎN MEMORIA ACESTUI DOMN LA MĂNĂSTIREA PUTNA, ÎK ^^l27 AUGUST 1871.

/j^tern, A-tot-putetnic, o'. Creator sublime,

Tu, ce daî lumef vîeaţă şi omului cuvint, In tine crede, speră intreaga Românime... Glorie ţie n ceruri, glorie pe pămint !

Sub ochii tcî in lume lungî valuri de-omenire Pe marea \ecînicieî dispar ca nori in \înt, Şi n clipa lor de vîeaţă trecând strigă 'n uimire : Glorie ţie 'n cerurî. glorie pe pămint !

mX RELIGIOS LUI STEFANCELMARE UI

Tu din sămînţa mică înalţi stejarul mare, Tu junelor popoare daî un măreţ avint. Tu 'n inimile noastre aî sacre, viî altare. Glorie ţie 'n ceruri, glorie pe pămint!

In tine î viitorul, trecutul şi presentul ! Te duci la nemurire pe taînicul mormint Şi numele-ţi cu stele lumină firmamentul. Glorie ţie 'n cerurf, glorie pe pămint!

Etern, A-tot-puternic, o ! Creator sublime. Tu care ţiî la dreapta pe Ştefan, erou sfint. Fă 'n lume să străluce îubita-î Românime... Glorie ţie n ceruri, glorie pe pămint !

IMN LUI STEFAX-CEL-MARE

CÂNTAT LA SEBBABEA JUXIMEÎ ACADEMICE,

DATA ÎN MEMORIA ACESTUI DOMN LA MÂNÂSTIBEA PUTNA

ÎN '^'27 AUGUST 1871.

Ta poalele Carpaţilor '

Sub vechîul teu mormînt, Dormi, erou al Românilor, O ! Ştefan, erou sfînt 1 Ca sentinele falnice Carpaţiî te păzesc Şi de sublima-ţî glorie Cu seculiî şoptesc

IMN LUl STEFAN-CEL-MABE 118

Când tremurau popoarele

Sub aprigii păgâni

Tu le-aperaî cu braţele

Vitejilor Românî.

Cu drag privindu ţî patria

Şi moartea cu dispreţ,

Măreţ în sînul luptelor

Şi 'n pace-aî fost măreţ.

In cer apune soarele Stingând razele luî, Dar într'a noastre suflete In vecî tu nu apuî ! Prin negura trecutului O! soare 'nvingător, Lumini cu raze splendide Present şi viitor.

In timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor Visai Unirea Dacieî Cu-o turmă ş'un păstor. O ! mare umbr'eroică, Privesce visul teu : Uniţî sîntem în cugete. Uniţi în Dumnec^eu.

46001. — AUcsandri. — Poesii. II.

114 IMN LUI STEFAN-CEL-MARE

In poalele Carpaţiior La vechiul teii mormînt Toţi în genuchî, o! Ştefane, Depunem jurămînt: «Un gând s'avem în numele «Românului popor, «Aprinşi deamorul gloriei «Ş'al patriei amor!»

I

VI

GLAS DIN STELE

LA MOARTEA PrINCESEI MarIA.

f n jalea care te cuprinde.

In doliu-ţî amar, Când noaptea candele aprinde

Pe-al cerului altar, O! mamă scumpă, ţî-ad'aminte Cum îţî ceream cu rugăminte Să-mî daî steluţele din cer

Clipinde prin eter.

116 GLAS DIN STELE

Ades pe când eram cu tine,

Culcată pe-al teu sin, Privîam acele focuri line

Din spaţiul senin. Steluţă vie ca şi ele. In nostalgia nnea de stele Simţîam un dor nemărginit De sbor, de pribegit.

Sburat-am din braţele tale C'un zimbet virginal. Lăsând pe-a vecînicieî cale

O rază de opal, Lăsând pe marmur'al meu nume, Şi 'n inimi lacrimT, şi în lume Ca un parfum de trandafir. Un dulce suvenir.

O ! dragi părinţî, iubită ţară, Voî carii me jSliţî

Gandiţi-ve că 'n primăvară, Când pomiî-s înfloriţi,

Cerul atrage şi repune

De pre pămînt ort-ce minune :

Arom de flori, dulci armonii Şi fluturi şi copiî 1

GLAS DIN STELE 117

Tot ce-î frumos, tot ce inspiră

Un farmec răpitor A se 'nălţa la cer aspiră,

In raiu încântător. Iubire, geniu, inocenţă S'adună lângă Providenţă Ca razele care cu drag

In soare se retrag.

O! mamă, înger de iubire,

Remasă pe pămînt! îndreaptă sus a ta privire

La stele unde sînt; Aici cu horul blând de îngeri A mamelor duioase plângeri Compun un imn dumne<^eesc Părintelui ceresc.

Ear eu in zori şi 'n mez de noapte

Dispar misterios Şi vin cu iubitoare şoapte

Să te îngân duios. In raîu domnesce-eternul bine; Dar raiul meu e lângă tine Şi lângă tine, scump odor.

Ferice me cobor.

118 GLAS DIN STELE

Copilul ce se stinge 'n floare

E mistic curcubeu, Ce leagă strîns pămînt cu soare

Şi om cu Dumnedeu. Ah ! fericirea mea e mare, Căci am acum spre adorare Un Dumnec^eu în cerul sfint

Şi altul pe pămînt!

VII

ÎERÎ ŞI ASTApî

• 1 ^ Teri pămintul era verde,

Acjî pămîntul e 'nălbit,

Şi prin negură se perde

Soarele îneălbenit.

Ieri căldură, acjî zăpadă. Şi din codrii pudruiţî Es în grabă după pradă Uli şi urşii flămânziţi.

120 IERI ŞI ASTĂţ)I

îerî voioasa cTocârlie Sburâ 'n soare ciripind ; A^î pe veşteda câmpie S'aud corbii croncăind.

Ieri natura 'n tinereţă Era dulce Ia privit ; A(^î urîta bătrîneţă Peste frunte -î s'a lăţit!

Ce durere vie, cruntă, Şters-au inândrele-î colori Ş'a făcut a fi căruntă Din amurgul până 'n zori ?

O natură 1 ca şi tine Omul verde şi 'nflorit Intr'o clipă vaîl devine O ruină de jălit,

Dar el nici că maî zăresce După timpul de ninsori Primăvara ce zimbesce Intre soare şi 'ntre flori 1

VIII

AMICULUI A. DONICÎ

Zj^u ce sînt un bîet morar

Fără nici un pic de carte, Me 'nchin ţie de departe, Mer vestite fabular, Şi-ţif trimit voios din moară Un poclon ne-aşteptat, Chiar o fabulă uşoară Care a^i am măcinat. Cerne-o bine tu pe dinsa. Şi de vrei să-mT facî pe plac, Alege făina 'ntr'însa De fă lumif un colac.

1863.

Vlad Morarul.

IX

MOARA DE VÎNT

FABULĂ DEDICATĂ LUI A. DOXICÎ

T>e-un deal oare-care

Cu renume sfînt Făcea zgomot mare O moară de vint; Dar bîata morişcă, Deşî-avea un pic De porumb şi hrişcă, Nu lucra nimic, Ci 'n văzduh pornită Se 'nvîrtîa mereu ;

MOARA DE VÎNT 123

Părea că-î vrăjită De duhul cel r^u!

— «Ce maî vijelie, (Cugetă ades) «Trebue să fie «De vale, pe şes, «Când eu în furtună «Me lupt şi vuesc «Şi ca o nebună

«In loc me 'nvîrtesc!» Insă pe câmpie Linişte era. Earba cea ver(^iie Nici se clătina, Şi la foc de soare Bietul muncitor Stropîa cu sudoare Micul seu ogor.

— «Ce de maî făină «O fi măcinând !» ţ)ise o găină

La moară sburând.

— «Te 'nşelî sorioară ! (Spuneun şoim din munţi) « V înt e mult la moară, *Da-î lipsesc grăunţi!»

1863.

X

LUPUL ŞI MOMIŢA

^Ţn lupoîu cu plete sure, întâlnind într'o pădure O momită mititică, Sprintenică, frumuşică, Se opri, se netec^i. Glasul dulce-şî îmblânc^i, Şi, cu drag la ea privind, lî grăi aşa, zimbind : — iCe păcat, o! momiţică, «Să trăescî tu singurică!

«Nu-Î maî bine

«Tu cu mine

LUPUL ŞI MOiUŢA 125

«Să te prinCjlT tovărăşie «De traîu bun cu veselie?»

— «Nu... metem!» Respunse 'ndată Momiţica alintată;

Şi sări cu răpegîune

Sus pe-o creangă de alune.

— «Ah ! de ce să-ţî fie frică, «Dragă, dragă momiţica? «Eu sînt lup civilisat,

«Şi mî-e cugetul curat «Ca un mîel nevinovat... >

— «Cum e bun de ospetat?>

— «Alet sorioară dragă, «Nu e timp acum de şagă, «Căci de când eu te-am zărit, «ChTar de-un farmec sînt răpit, «Şi me jur pe orî ce-î vrea «Să-ţî dau toat'inima mea!»

— «Me tem c^eii să te ascult, « Căcî în lume de demult «Este-o vorbă cam ciudată «Insă plină deadever : «Lupul schimbă al seu per, «Dar năravul nici odată 1>

1845.

XI

BUCOVINA

'Pyulce Bucovină, Veselă grădină Cu pomi roditori Şi mândri fecîorîl Cuib de păserele Albe, sprintinele, Care 'n ochii lor Aii foc răpitor.

BUCOVINA 127

Tu ce eştî o floare Că(^utâ din soare Cu treî alte flori, A tale surorf 1 Ele cătră tine Privesc cu suspine Şi tu le zimbescî Cu zimbirî cerescf.

Dulce Bucovină! Vîntul ce înclină Cu aripa luî Earba câmpului Nasce prin şoptire Scumpa amintire De-un trecut frumos, Mare, glorios.

Fiî în vec: voioasă Pre cât eştî frumoasă! Fie traiul teu După gândul meii ! Ah! cine te vede Chiar în raiu se crede, Cine-Y trecător Te plânge cu dor ! 1865.

XII

VISUL FERICE

ROMANŢA

"Pve este-un vis amorul, un vis amăgitor, Ferice de acela ce doarme ne 'ncetat Şi 'n visuri drăgălaşe plutind ca pe un nor Trăesce 'n nălucire, de lume depărtat!"

Pe-a tale scumpe braţe, pe sinul teu frumos, Când sînt legănat dulce, şi 'n ochiî teî privesc. Ah ! lumea-î pentru mine un raiii armonios Şî-amorul îmî apare un vis dumne^eescl

VISUL FERICE 129

De-î vis acea simţire, încântător mister, Ce-aprinde 'n doue inimi acelaşi foc îubit, Tu fiică a lumineî sosită de la cer. Ah ! vină de visează pe sinu-mî fericit !

46001.— Alecsandri. — Potsii. II.

XIII

cAntic sicilian

Ta Palermo 'n Monreale

Sint păduri de portocale, Ce s'acoper viu cu flori Intr'un an de doue orî.

Jos cad florile pe drumuri, Ear plăcutele parfumurî Sbor pe vînt în depărtărî Peste văl şi peste mări.

CÂNTIC SICILIAN 131

Contadina n Monreale Svîrle vesel portocale In voiosul contad'n, Careî svîrle flori în sin.

Ş'amîndoî juni. plinî de vîeaţă, Pintre arborî, pe verdeaţă, Rîd şi cânt'armonios Şi dispar misterios...

Călători pe mărî, pe drumurî, Imbctaţî de dulcî parfumurî Merg voios în calea lor Făcând visuri de amor.

Zan-Zanetă, fulg de soare, Adever să fie oare Că tu aî, cole, sub salbe Doue portocale albe?

Parte dreaptă : una mie, Zan-Zanetă, una ţie 1 Şi-ţî maî dau .în Monreale Trei păduri de portocale.

XIV

SERENADĂ

y^u din cer venitaaice

Ca să faci lumea ferice, Dă-mi o cji din vîeaţa ta, Dă-mi o (jli dumnec^eească Sufletul să-mî fericească Şi eu sufletul ţî-oiil da.

SERENADĂ 133

Fie 'n lume reu sau bine, Lumea 'ntreagă pentru mine Stă cuprinsă 'n umbra ta. Dă-mî o (^i dumnec^eească Sufletul să-mî fericească Şi eu sufletul ţî-oîu da.

Tu daî vieaţă cu o zimbire, Moarte cu a ta nesimţire, Raiul cu iubirea ta. Dă-mî o (^i dumne(^eească Sufletul să-mî fericească Şi eu sufletul ţi-oiii da.

XV

CĂDEREA RIXULUÎ

/T^ăreţ, adînc şi luciu călătoresce Rinul

Prin munţî cu fruntea albă, prin văî cu lunci frumoase Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El curge 'n liniştire, nesocotind Destinul !

Ca un balaur verde ce mişc'a sale noduri Trecut-au prin oraşe cu mîndre catedrale. Prin sate care poartă stigmaturî feodale, Pe lângă vechî castelurf, pe sub boltite poduri.

CĂDEREA RIKULUl 135

Şi vecinie el vg<5Jut-au sermana omenire Luptându-se cu moartea in vîeaţaî trecătoare. Vedutau cădend tronuri şi dispărend popoare Ce se credeau eterne pe culmea de mărire.

«O! lume schimbătoarei O! tristă vanitate! «Se darmă munţf, cetatea se darmă, omul pfere! «Eu singur, martur pacînic dea globuluY mistere, «Curg mândru 'n nepăsare cu-o lină maTestate !

«Nimic nu me opresce in calea-mî triumfală, «Şi timpul adormit-au de seculî lângă mine!» Astfel voîos şi falnic şoptes'^e Rinu 'n sine, Dar eată sub picîoare-î prăpastia 'nfernalăl

FA cade I... Din nălţime in fund se prăbuşesce C'un muget lung, selbatic, grozav, resunător. Din stîncî in stînci el saltă sdrobit; se risipesce Precum o mperăţie de glorios popor.

Frumoasa-Î limpec^ime în clipă turburată Se schimbă n largi troene de .spume arginliî Ce valmeş se restoarnă cu-o furie turbată, Formând o avalanşă de cataracte miî.

136 CĂDEREA RINULUI

Şi valurî peste valuri s'asvîrl spumegătoare, Se sparg ţîşnind în aer, şi ferb scoţend scântei, Şi pulberea de apă, alin plutind la soare, Se 'ncinge, ca o nimfă, cu brîu de curcubeî.

O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunţă catastrofa şi 'nsuflă reci fiori. Ear munţii de zăpadă treziţi în depărtare, Privind acea cădere, îşî pun un vel de nori...

Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare Ca să dispară vecmic în haos sgomotos; Dar Rinul e puternic ! dar Rinul nu dispare, EI a umplut abisul şi trece maîestos !

Luându-şî cursul pacînic, din nou se 'ndreaptă Rinul Prin sate şi oraşe, prin munţf şi văî frumoase Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase. El pasă cu mândrie, căcî a învins Destinul I

Aşa şi tu, la culme, o! Francie iubită,

Avut-aî o 'ncercare de moarte!., dar măreaţă;

Trecut-aî peste rîpa de duşmanî pregătită

Pe-un pod imens de aur păşind spre-o nouă vîeaţă.

1

CĂDEBEA RINULUI 137

O lume 'nfiorată de soarta-ţî mult fatală Cracau 'n a ta peirel.. dar tu, ca Rinul mare, Urme^î, victimă sacră şi demnă de-admirare, Menirea ta sublimă şi providenţială.

Keuhausen, 1873.

x-vi VÎNĂTORÎ ŞI VÎNĂTOARE

"Oe geana câmpuluV albiu Se vede-un codru marc Lucind sub soarele gălbiii, Ş'un sat perdut în zare.

Resună codrul de 'mpuşcărî. De chiote voToase, De urlete şi de lătrărY Pe culmele rîpoase.

viNĂTOBt ŞI ViNĂTOARE 139

Căci e vînatul cel domnesc La urşi cu negre blane, La lupi ce 'n fugă clânţenesc, La vulpele codane...

Sub crengile ce se întind De ţurţuri încărcate Haitaşiî mare foc aprind Cu vreascuri îngheţate.

Şi vînătorif osteniţi S'aşeazâ 'n gîur grămadă, Unii pe trunchî, alţii lungiţi Pe perne de zăpadă.

Şi toţî pe Domnul fericesc De mândra-î vînătoare, Căci a ucis un cerb codresc Şi patru căprioare.

Ear colo 'n satul depărtat, Intr'o căsuţă mică, Lângă horn toarce ne 'ncetat O sprintenă fetică,

140 VÎNĂTORÎ ŞI VÎNĂTOABE

Şi (^ice-aşa în gândul eî: «De-aş vrea, într'o clipală «Cum v'aş vîna cu ochii meî, «O! vînătorî de fală!

«Şi cum v'aş face chiar pe drum «Cărările-a ve perde, «Ş'a ve jură că voî acum «Vînaţî în codru verde!»

J

îvn SOARELE, VÎNTUL ŞI GERUL

p^reî călători fantastici cutrieră pămîntul : Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vîntul.

Unul dă vîeaţă, altul dă moarte, apărend ; Al treile mângâe cu aripa-î, sburând.

Eî întâlnesc o fată, voîoasă căprioară Ca soarele de vie, ca vintul de uşoară.

142 SOARELE, VÎKTUL SI GEHUL

Şi-î (,lic : «Copilă dragă, alege din noî ireî, «De vrei să fiî mireasă, pe care tu îl vrei!»

Românca le respunde cu-o veselă ziinbirc:

«Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-1 vrcil de mire

— «Cum? eu, lumina lumeî! pe mine m'aî respins? :Am să-mî resbuii la vară cu focul meu nestins.

— «Cum? (jice gerul aspru, m'aî depărtat pe mine? «Am să îngheţ la Târnă şi inima din tine.»

— «Nu-mî pasă, mândre soare, de focu-ţî arc^etor «Cât mî-a sufla în faţă un vint recoritor.

«Nicî de-al teu frig nu-mî pasă, o ! gerule de gheaţă, | «Cât vîntu 'n mezul erniî nu mî-a sufla în faţă.»

XVIII

S C R ;\ N C î o B U L

Tn scrânciobul din culme se dau flăcăî şi fete,

Copile, florî de aur, voînicî cu negre plete. — «Iubito, ^ice unul, pe faţă 'ngălbinescî, «Şi ochii teî în zare cu dor îî aţintescî?>

— «O! dar, privesc, Iubite, colo în depărtare «La cele dealuri nalte, la cea câmpie mare, «Cum se 'nvîrtesc de mte şi cum se limpezesc «Unind a lor verdeaţă albăstruiul ceresc!»

144 SCRÂNCIOBUL

— «Privirea ta, iubito, se 'ndreaptă cătră soare?»

— «Dar; urmăresc cu ochii ceî vulturi şi cucoare «Cum se întrec cu norii, cum se 'nvîrtesc în sbor «Sub cerul ce se 'ntoarce rotiş de-asupra lor.>

— «In ochii teî, îubito, o flacără s'aprinde?»

— <Dar; simt că al meu suflet aripele-şi întinde... «Eu sbor... ah! sbor...» De-odată copila sare 'n vînt, Şi vrend la cer să sboare, ea cade în mormînt!

I

XIX

V î N T U L

\7întul e copil sburcialnic fărS milă, nici mustrare,

Care 'mpinge 'n rea furtună toate vasele pe mare, Şi, ca lupul după turme, se alungă după norî, Şi doboară stejarî falnici şi desfoae blânde fîorî.

Vîntul fură o scântee şi 'n cire(^î el o aruncă, Privind cum se perde rodul unuî an întreg de muncă, Apoî merge la copile ce culeg laur de in Şi ri(^end le despletesce dismîerdând albul lor sin,

46001. — Alecsandri. — Foesii. II. 10

146 VÎNTUL

In tus-patru părţi a lumeî turbat vîntul se tot duce, Ca păgânul pe mormînturî resturnând creştina cruce, Şi de-a morţilor blastemuri alungat fuge nebun Pintre tufe 'nţepătoare şi nuele de alun.

Ear când el se 'ntoarceîn codri, mama luî ce-1 tot bocesce pile 'ntregî îl scaldă 'n lapte şi de răni îl lecuesce... «Nu maî plânge, măîculiţă ! ^ice el, aşa cum sînt, «Când sărut ochii lor veseli, se dau fetele în vîntl»

XX

STELELE

"r>e a cerului câmpie cu florf lucii s^menată Noaptea vine pe furiş

Şi cu-o secere de aur de la lună 'mprumutată Face-un stelnic seceriş.

Ear când soarele apare, vede cerulgol de stele

Şi întreabă întristat : — «Unde-s ochii de lumină, unde sînt fiicele mele,

«Pe ce plaiu s'au exilat!»

148 STELELE

— «Mulţi ochi mândri de pin ceruri strălucesc pe-a mele Luf, păunul a respuns; [penel»

«Dar luceferii se află la Românce pe sub gene, «Unde noaptea s'au ascuns.»

De-atuncî fete şi neveste se feresc, se tem de soare

Şi cobor genele lor, Căci ades le fură ochiî ş'a lor inimi" Iubitoare

Soarele înşelător.

i

XXI

DOUE SUFLETE

lA'Kie suflete amice de copile pămîntene

Se'ntîlnesc în steaua lunif, se privesc diîoi prin gene, Apof stau într'o uîinire, una alteia zimbind, Şi 'mpreună îşî îeu sborul, prin senin călătorind.

— ':Tu eştî, dulce surioară? (;Jice una cu mirare, «Tu, regirîa frumuseţii, tu, altar de închinare! «Pe pămînt de-abîa în floare, cum se face de-aî murit ?> Ceea-laltă,. versând lacrimî, îî respunde: sAm îubitl»

150 DOUE SUFLETE

— «Aî iubit!., aî trecut raiul!., aî simţit în primăvară :Acea flacără cerească dulce mult şi mult amară! :Aî îubit !.. şi tu din vieaţă aî putut, aî vrut să sborî!. Unde, unde-ţî sînt remase virginalele comori?»

— «Am lăsat glasul meii dulce unei dulci privighitoare ; Ochiî, murelor din codri; perul, falnicului soare; Sinul unuî crin veratic ; gura, unui trandafir, sŞi pâmîntuluî in jale al meii gingaş suvenir!»

XXII

OMUL SINGURATIC

/^ălăreţul tiner, singur pe-asta lume,

Işî îndeamnă calul inundat de spume. Eî de mult pe cale past rătăcind ! Calul suflă, omul cântă haulind:

«Trec prin luncă, lunca-mî cjice : «Singur tu ce caţî pe-aice? «Vestea-mî spuse c'aî găsit «Sorioară de Iubit.

152 OMUL SINGURATIC

«Unde-ţî este sorioara «Ca să î farmec inimioara «Cu parfumurî şi cântarî, «Cu-ale umbrei desfătări?»

Călăreţu 'n sinul luncei' umbritoare Simteo mîngăere dulcealinătoare, Dar curind el trece câmpul de mohor. Calul geme, omul cântă plin de dor :

«Trec pe câmp, câmpia-mî (^ice «Singur tu ce caţî pe-aîce ? «Pentru scumpul teu odor «Am întins verde covor, «Şî-am pus floare lângă floare «Pentru albele-î picioare, «Şl-am pus rouă dulce 'n flori «Pentru blânc^iî ochişori.»

Călăreţu 'n zare trist se adîncesce. Şi pustiul lumeî impregTuru-î cresce. Paseri cobitoare trec sub cer .'^burând, Calul cade, omul cântă suspinând :

OMUL SINGURATIC 153

«Astfel lumea 'ntreagă-mî c^ice: «Singur tu ce caţî pe-aice ? « Vîeaţa fuge! nu jălescî ♦ Singurel să pătimescî? « Doue aripi sorioare «Se înalţă pân' la soare, «Doue inimî merg in sbor ■Pân' la raiu încântător!»

Călăreţul jalnic e perdut în noapte Pintre reci morminte cu fioroase şoapte. O fantasmă albă trece lunecând, Calul moare! omul aude picând:

-Nemernic este omul ce n'a ntâlnit pe cale O gingaşă păreche in cursul vîeţiî sale 1

«Pe inima luî seaca, ruină părăsită, Paingănul urzesce o pânză încâlcită Prin care nu resbate nici o simţire bună... Ca racla ce-î deşartă, lăuntrul ei răsună !

Călăreţul plânge, se înfiorează,

Glasul cel din umbră lânced, trist, urmează

154 OMUL SINGURATIC

«In groapa ce-1 ascunde e mort de doue orî «Acel ce-î dat uîtăreî de-aî lumeî trecătorîl «In vîeaţă a fost singur şi singur după vTeaţâ, «Perdut pe vecînicie în umbra ce-1 îngheaţă. «Ah 1 el va fi, când morţii eşi-vor din mormînt, «Străin pe ceea lume, străin ca pe pămînt!»

Tristul singuratic moare 'n jale-amară. Lângă el suspină buhna solitară, Ear fantasma albă pere şovăind Prin albastre flăcări care sbor lucind.

xxin MĂRGĂRI XT A DIX MUNCEL

^Y^ama pentru-a eî copil are scumpe dismîerdărî.

Are inimă cu ochT, are ochi cu sărutări. Plânsul lui e plânsul eî; or ce-1 doare pe ea doare, Ea trăesc^ pentru el ; când el moare şi ea moare !

Mărgărinta din Muncel născu mândru pruncuşor Ce muri pe sinul eî legănat cu mare dor. Ea îl duse la mormînt, lângă inima-î de gheaţă Legănându-1 ne 'ncetat ca şi când ar fi in vîeaţă.

X56 MĂRGĂRINTA DIN MUNCEL

Apoi merse la bordeiu de pustiu amar cuprins. Leagănul era deşert, soarele 'n cer era stins! Apoi puse a striga pe câmpii şi ^i şi noapte : «Vină, dragă copilaş, vin' la mama să sugî lapte!..»

Mama fără de copil nu mai are dismîerdărî,

N'are inimă cu ochi, n'are ochi cu sărutări!..

A doua ^i, despre zorî, pe-un mormînt ea fu găsită,

Peptul gol, trupul recit, ţiţa-î de mormînt lipită !

i

i

XXIV

ŞTEFAN VODĂ ŞI CODRUL

BALADA

Otefan Vodă rătăcit

Intră 'n codru înfruiK^it, Codru-î ^ice: «Domn viteaz ! «Ce-ţî curg lacrimi" pe obraz?» — tAh ! îmî plâng ostaşii meî î Morţi, luptând ca nişte zmeî!» Codrul (^ice : «Dragul meu, «încetează plânsul teu, <Căcî din brac^iî meî trufaşi «Face-ţî-oîu voinici ostaşi

158 ŞTEFAN VODĂ ŞI CODRUL

«Ca să scapi bîata moşie «De păgâni şi de urgie.» — «Fă!» respunde mult voios Donmul mândru inimos.

Codrul puse a vui, Brac^iî a-şî însufleţi, Pe stejari a mi-î trezi. Ear copacii mari şi mici Se făceau ostaşi voTnicf, Şi spre Domn înaintau Şi din gură cuvîntau : «Să trăescî, Măria ta! «Haî la luptă, haî Ştefane; «Dune 'n oardele duşmane!»

Ştefan Vodă înveselîâ Şi la luptă purcedeâ Peste munte şi muncel Cu tot codrul după el. Vaî de Ungurul semeţ Ce luptă c'un brăduleţ ! Vaî de Leah, vaî de Tătar Ce luptau cu un stejar !

XXV

ŞTEFAN ŞI DUNĂREA

BAI,ADĂ

— «rVunăre! ce plângi tu oare?»

— « Plâng o floare de sub soare «Ce din sinu-mi a răpit «Ştefan Vodă cei cumplit!

1»

Pe cel ţerm bătut de valurî, Sus pe zare, sus pe maluri, Sînt trer cete de o-;tenr, Turcr, Tâtarî şi Moldoveni.

160 STtFAN Şr DUNĂREA

Una-Î ceata Hanului, Una-î a SultanuluT, Una-Î a Ştefanului! Ear în câmpul cel turcesc Miî de săbii zinghepesc ; Ear în câmpul tătăresc Miî de arce săgeţesc; Ear în cel moldovenesc Doî luceferî strălucesc : Ştefan Vodă cel frumos Ş'o copilă, chip duîos.

Fata plânge, fata c^ice:

— «Lasăme să fug de aice, «O ! Ştefane, scumpul meu!» Domnul t^ice : «Nu! nu vreu, «Nu pre sfmtul Dumnec^eu!

* Cămî eştî dulce la privit «Şi maî dulce la iubit, «Ca lumina soareluî «La lupta viteazuluî. »

— «De-ţî sînt dragă, de-s frumoasă, «lea-me, Doamne, orî nie lasă.»

— «Bat de-a fi să lupt pe dată «Chîar cu Dunărea turbată,

ŞTEFAN ŞI DUNĂREA 161

«Nu te las nicî chîar de-un pas, «Nici chTar morţiî nu te las.» — «Apoî dar remâî cu bine, «Că tu nai parte de mine!> Fata ^ice şi s'aruncă Iute 'n Dunărea adâncă !

Valurile clocotesc, Pe copilă-o 'nvăluesc Ş'o asvîrl din val în val Depărtând-o de la mal.

Turcii stau încremeniţi, Moldoveniî impetriţî Şi Tătarii înlemniţT. Stau şi uliî în sburare, Stau şi caii 'n alergare, Stă şi soarele 'n mirare

Căci de-odată ce se vede? Cine 'n valuri' se râpede? Domnul Ştefan cel vestit, Domnul cel nebiruit !

46001. — Alecsandri.—Poesiî. II. U

jg2 STKFAN ŞI DUNĂREA

El s'asvirle nebunesce Şi înoată voînicesce. Taîe-o brazdă, taie noue, Taie Dunărea în doue. Şi pe fată mî o ajunge Şi la pept cu foc o strînge Şi se 'ntoarce fericit Sus pe malul înflorit.

XXVI

PUNGULIŢA

DEDICATĂ UNUI SGÂRCIT

«/^ ! punguliţă dalbă

* Cu dragoste 'mpletită «De-o mână mică, albă

♦ Şi mie mult iubită!

«Minune drăgălaşă <'Ce 'ncânţî a mea privire «Tu care-aî fost părtaşă «La taînica-î gândire.

164 PUNGULIŢA

«Fiî un isvor de bine «Sermanilor din lume, * Ca toţi să se închine «La dulcele eî nume.

«Fiî, pungă adorată,

« O amintire vie

«De (^iua neuitată,

«Când te-a trimis Ea mie!»

Aşa ^iceâ 'n estazu-î Un tîner cu iubire. Şi lacrimi pe obrazu-î Curgeau de fericire;

Dar corbul cel prădalnic, Timpit de bătrîneţă Rosti: «Nebun şi jalnic «E emu 'n tinereţăl

«Şi mintea-î e căc^Jută «In grea şi tristă boală! «Sermanul el sărută «O punguliţă... goală!»

1852

XXVII

PE ALBUMUL PRINCESEI AGLAE ROSETTI

DORUL MAMEI

Oburat-aî între îngeri

O ! copilaş iubit, Şi m'aî lăsat în plângeri Cu dor nemărginit.

De-atuncî în flori, în stele, In tot ce-î luminos, Prin lacrimile mele Ved chipul teu frumos.

166 DORUL MAMEI

De-atuncî pe lângă mine Te simt ades sburând, Şi doru-mî după tine Aleargă suspinând.

Tu rătăcescî prin lume Cotând neîncetat Iubirea uneî mume

Ş'un dulce sărutat.

Ca tine 'n rătăcire, De când eu te-am perdut, Te-aştept cu-a mea Iubire Ca să te maî sărut.

Ah! sborî, ah! fugî, ah! vină De lângă Dumne(^eu, Cu- a ta zimbire lină Să 'mpacî sufletul meii,

Căci m'aî lăsat în plângeri Cu sufletul cernit, Sburând tu pintre îngeri, O ! copilaş iubit I

Caiuţi, 1866.

XX vm PE ALBUMUL DOMNIŞOAREI MĂRIA DOCAN

/"T^iţulică, duice floare,

Vai de mine! ce am aflat? O albină-otrăvitoare De guriţă te-a muşcit?

Şi cu boală dureroasă Tu, drăguţă, te-ai luptat, Şi din faţa ta voioasă Rozele s'aiî scuturat?

168 DOMNIŞOAREI MARIA DOCAN

Ard'o focul de albină Ce ve<^endu-te-a gândit, Că se află 'ntr'o grădină Şi de tine s'a lipit!

Dar n'aî grijă, Măriucă 1 Viespea crudă va peri, Ear tu lâng'a ta mămucă Lesne veî reînflori.

Primăvara nu-î departe Cu plăcutele-î comori; In curînd a să aî parte De-ale tale dulci surori.

Pe-a ta faţă zimbitoare, Pe sub ochi-ţî drăgălaşi Resări-vor lăcrimioare Şi voîoşî trandafiraşî.

Ear de vrei să n'aî mâhnire Şi să scapi de orî ce chin, Te lipesce cu iubire De-al mămucăî dulce sin;

DOMNIŞOAREI MARIA DOCAN 169

Căci în lume prunc şi floare Au un înger protector: Floricelele au soare, Pruncii au mame cu (ior!

XXIX

PE ALBUMUL DOMNIŞOAREI A. JORA

Z^râ în tristă singurătate

Privind ometul că^ut din norî. Earna cu-a sale mâni îngheţate Lipîâ de geamurî albele î flori; Şi eu în timpul cel de ninsoare Sub cerul negru, plin de furtunî, Visam la paseri veselitoare, L'a primăvereî scumpe minunî. Visam l'acele ţerî depărtate, Pe unde fost-am eu călător,

DOMNIŞOAREI A- JORA 171

Ţermurî frumoase şi neuîtate De poesie şi de amor. Un dulce oaspe veni atunce, Un dulce, gingaş, frumos portret Trimis de tine ca sâ-mî arunce Flori de lumină, florf de poet. El îmî aduse a ta gândire. Dorul teu june şi virginal, Care-mî şoptiră cu 'nduîoşire De-al poesieî plaiii ideal. Atunci natura încântătoare Undi pe buze-ţî blânde zimbirî, Şi 'n ochi-ţî veseli un dulce soare, Şi pe-a ta faţă vii' trandafiri. Ear eu, ferice şi 'n admirare. Gândind la tine, am ^is cu dor : «O! tinereţă ! cine te are, «Are un farmec învingător!»

XXX

PE ALBUMUL DOMNIŞOARELOR FLORESCU

Tntr'o (ji veselitoare

Voî, plăcute surioare, De la raiu v'aţî coborît. La fereasta-mî luminoasa, Flori din lumea graţioasa, Zimbind dulce v'aţî ivit.

DOMNIŞOARELOR FLOBESCU 173

Eram trist, în suferire, Dar la dulcea ve privire S'au şters orî ce negri norî. O! minuni a primăvereî! Prin VOI chiar spinii durereî Se acopere cu flori.

Bucurcicî, 1868, Iunie.

XXXI

PE ALBUMUL D-NEÎ Z.

Oînt oare de jale fără mărginire,

Când sufletul simte dor de pribegire

Ş'ar vrea ca să treacă de-al lumeî hotar, Scuturând din aripi al vîeţiî amar.

Dar sînt şi pe lume oare fericite Atât de frumoase şi 'ndumnecjeite,

PE ALBUMUL D-NEI Z- " 175

Cât îngerii însuşî din cer se cobor Şi daii pentru ele nemurirea lor.

Tu, a ţeriî mele fiîcă mult iubită, Mamă cu durere, inimă cernită !

Ahl din a mea ţeară de ce vreî să sborî Ca floarea din câmpurî, ca rouă din flori?

Sciu bine că cerul te 'ndeamnâ in taînă S'aninî pe-aî tef umerî albastra luî haînă.

Sciu că suveniru-î dulce ţii senin Nasce-ades în peptu-ţî un amar suspin,

Căci el te îngână ^^i (^iua şi noapte Cu-ademenirî scumpe, cu duioase şoapte,

Şi-ţî arată 'n stele, ca să sborî la eî, Doî copilaşi gingaşi, doi albî îngereî...

Cerul n'are milă!... el în veci răpesce Tot ce 'n vîeaţa noastră ne înveselesce,

176 PE ALBUMUL D-NEI Z.

Visuri, tinereţe, flori şi copilaşî, Aî inimeî noastre oaspeţi drăgălaşi.

Astfel te atrage acum şi pe tine Spre a sale plaiuri cu cerescî lumina,

Unde se înalţă tot ce pre pămînt

E maî scump, maî gingaş, maî frumos, maî sfînt!

Dar când te atinge negrul vînt de jale N'aucjî tot odată glasul ţeriî tale,

Acel glas cu lacrimi ce-ţî (^ice uimit «Fiica mea aleasă, ol suflet iubit!

«Patria cerească este o minune «Ce ochii răpesce şi mintea repune

«Prin a sale raîurî pline de 'ncântărî «Unde copilaşii rîd în dismierdărî,

«Nu e destul însă că î-ai dat doî îngeri?... «Ahl n'ascultă glasul nopţilor de plângeri;

PE ALBUMUL DNEI Z. 177

Căci şi eu ani raîurî, şi eu te iubesc, Şi eu pentru tine vreu să înfloresc;

«Tu să fiî în sinu-mî atât de ferice, «Dor să nu-ţî maî vie de-a sburâ de-aice.

1856.

46001. — AUcsandri. — Foisii. II. 12

XXXII

PE ALBUMUL UNEI COPILITE PARI5IAXE

/^opiliţă albăl este 'n lume-o ţeară Dulce şi frumoasă ca o primăvară.

Acolo sînt paserî, acolo sînt flori Şi copil ca tine dulcî, mângăitorî.

Dar acuma floarea zace la pămînt Paserea sburat-a ş'a perit în vint,

UNEl COPILITE PARISIAXE 179

Şi văzduhul geme de un lung suspin, Şi copilul plânge pe al mamei sin,

Căci un duşman aprig, o cumplită feară A trecut hotarul ş'a intrat in ţeară 1 ..

Tu, copilă albă, suflet îngeresc! Pentru noî te roagă Domnului ceresc,

Şi sermana ţeară de-a fi ear ferice, Inimile noastre pentru tine-or (^ice:

«Pe-ale vieţei unde să plutescf uşor «Ca o floare vie pe un lin isvor.

«Steaua fericire! pe-a ta frunte albă «Să reverse raze împletite în salbă!»

Paris, 1848.

XXXIII

PE ALBUMUL D-reî X.

■^u ce de mine mult departe ^ Dorescî, nerăbdătoare, Să scriu pe-a ta frumoasă carte O strofă 'ncântătoare,

Fiinţă albă, serafie,

Copilă graţioasă!

Am pentru tine-o poesie

Ca tine de frumoasă ;

PE ALBLMCJL D-BEI X. 181

Dar ca s'o scriu aş vrea o pană Din aripa-ţî divină,

Ş'o rază vie, diafană

Din alba ta luminS.

Cu acea rază mult iubită

Mî-aş face-un dulce soare

Ce'n vfeaţa mea re'ntinerită Ar arde cu splendoare.

Cu pana ta din aripîoară Aş scrie cA tu eşti

O Mărioară-Florioară

Din lumile ceresc!..

Prin armonii duioase aş spune La roze şi la stele

Că eşti o gingaşă minune Maî scumpă decât ele.

Şi închinat 1.^ al teii nume Al teu poet ferice

Prin visuri dulci in altă lume S'ar înălţa d'aice.

182 PE ALBUMUL, D-REI X.

M'aş duce 'n sferele senine Lipit de sinul teu,

Şi te-aş purta voTos cu mine In vecî pe sinul meu,

Şi de amor şi de plăcere,

De-a noastre desfătări,

Aş anima acele sfere

Cu falnice cântărî!..

Dar ce c^ic? Unde me răpesce

Avîntul poesieî? In care plaiuri ratăcesce

Aripa fantazieî?

Uît că tu eştî în primăvară, Pe ţermurî înflorite,

Ear eii plecat sînt cătră seară Pe câmpuri vestec^ite !

Tu cânţi în razele de soare, In a juniei horurî ;

Eu cânt în umbra 'ntristătoare In valea cea de doruri;

PE ALBUMUL DREI X. 183

Tu (^icî : «Ferice-Î de-a fi jună «Frumoasă şi îubită,

€ Purtând pe frunte o cunună «Cu roze împletită!»

Eu (^ic, privind cu 'nduîoşire

La faţa ta divină : cAh ! trist e omu 'n pribegire

«Când lumea-T de flori plină!

«Trist e deşertul ce se 'ntinde «Pe sub amurgul vieţii,

«Când ve^î cum soarele s'aprinde «In faptul tinereţii!

«Amar e de-a privi în zare «Un sbor de năluciri

«Ce fuge, fuge 'n deportare «Cu tainice zimbirî :

«Fantasme albe, de iubire.

«Care dispar 'n vînt, «Lăsându ne în părăsire

«Plecaţi pe un mormînt!:

XXXIV

STROFE DESPARECHIATE

T n pulberea dusă de vînturî

Sub paşii noştri călătorî, Câtă-î luată de pe florî Şi câtă, vaî ! de pe mormînturî Voi ce purtaţi cupa la gură, Ah! deşertaţi cupa deplin... A morţilor cenuşă sură Presară-ades dulcele vin!

STROFE DESPĂRECHIATE 185

înger că^ut înfipt-aî piciorul teu în tină, Mişcând din vreme 'n vreme aripele n lumină. Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins ? Vaî ! chiar pe a ta aripă noroîul s'a întins!

III

Privind fără nectare prostia omenească, De lung urît cuprinsă, Eternitatea cască !

Din crinul palid ce cade, moare. Alt crin resare viu pre pămînt. Tu, copilită, aî murit floare Ş'aî sburat, înger, de pe mormînt.

Când ochiul se deschide în faptul dimineţii', Cu razele luminii unesce pe-ale vîeţiî. Şi cerul şi pămîntul în el se întîlnesc Şi'ii dulce oglindire voîos se înfrăţesc.

Te-aî dus în raiul cu dulci lumine. Dar nu eştî moartă tu pentru mine !

186 STROFE DESPĂEECHIATE

Eu jumătate sînt în mormînt, Tu jumătate eşti pe pămînt!

V I

Sculptor cu mâna aspră! Acel care 'n urgie Sculptează Libertatea în formă de sclavie, Ca trist fior de moarte se strecură prin lume Şi chiar mormîntul rece respinge al seu nume.

vm

Măreţul Rege, mândru de sceptrul seu puternic Ce apasă fruntea goală poporului nemernic, Se crede de-opotrivă cu însuşi Dumnezeu ! Un singur om pe lume înfruntă visul seii, picându î : «Tu aî sceptrul cu care săpî pămîntul, «Eu, cioclu, am lopata cu care-ţî sap mormîntul !»

NOTE

J

NOTE

PASTELURI

VI. Sania. (Pag. 15).

Eafo gingaşe vilodiţă cu şirag de mărţişori... (Pag. 16).

Numele de marţijorî este dat crengilor de lozie îmbobocită cu mugurî argintit. Românii le culeg şi le anină în casele lor ca un semn îubit de primăvară, în (^iua de Florii.

VIII. La gura sobei. (Pag 19).

Omer a compus lliada şi Odisea din tradiţii şi poate chYar din fragmente de poeme poporale. Ariosto a scris fantastica epopee Or- lando de pe legendele cavalerescî respândite în Italia şi ilustrate prin imaginaţia poporului iubitor de minunî.

Poporul dar este isvorul celor maî poetice creaţiY, celor mat ne- peritoare opere; şi poeţii marî, carii apar ca nisce rarî meteori, nu sînt decât revelatorii maeştri a poesiei popoarelor concentrata în si- nul lor.

Poveştile noastre represintă o comoară atât de bogată în iscodiri ingenioase^ în imaginî feerice, în florY de graţioasă poesie, că de s'ar nasce în România un nou Ariosto, el ar compune un poem de aceeaşî valoare nepreţuită ca poemul lut Orlando.

190 NOTE

In ele găsim o limba armonioasa şi perioade întregi versificate, în cât lesne s'ar putea crede că poveştile ar fi poeme antice prozaite cu timpul. In ele aflam producerile unut geniu • fecund şi original, pre- cum : FeţY-frumoşt cu perul de aur, fete de împera^î atât de frumoase ca par a fi rupte din soare, cai năsdravani ce sboară în naltul ceruluî, şerpi cu solziî de aur carii au cuiburi pline de petre scumpe, cerbî carii duc între coarne leagăn de zine, paserî maestre cu graiii ome- nesc, pajurt ce locuesc în fundul pămîntuluî, în lumea neagră, mere de aur cari se prefac în palaturt împerătesct, furci de argint carî torc singure, podurt de oţel, copaci cu poame de rubin şi de sma- rald, etc, etc.

In ele maî înlîlnim fiinţî fantastice cari ne-aii sperieat în copilă- ria noastră; Balauri, zmet^ urieşî ca Sfarmă-peatră şi ca Strîmbă-lemne, câni cu dinţi de criţă... etc. In ele mai găsim zeii Păgânismuluî sub figuri de sfinte creştine : sfînta Mercure, sfînta Joe, sfînta Vinere, şi pe mult frumoasa Ileana Cosinzana, imaginea cea mai graţioasă ce a eşit din inima poporulut român.

Şi dacă vom studia poveştile noastre cu luare aminte, dacă le vom compara cu unele periode din poemul Orlando, vom descoperi în cu- prinsul lor diverse tablouiî, scene şi chiar eroi şi eroine carî figurează sub alte denumirt în opera luî Ariosto.

X. Sfîrşitul ernei. (Pag. 24).

Saîl dus filele Babei şi nopţile vegherii.

Românul caracterisează sub forme poetice sau glumeţe toate va- riaţiile timpului. Astfel îî place a numi (,lilele Babeî, (filele cele dintîî a luneî luî Mart (Gibotilees de MursJ, pretin^end că ele sînt nesufe- rite, ca o babă care se ceartă necontenit, şi plânge, se bocesce şi nu lasă pe nime în pace. Ins"i adevărata denumire de ijlilele Babeî e ba- sată pe serbătoarea Dochieî (baba Dochia), ce cade la începutul luî

KOTE 191

Mart. Acele (.lile sînt urmate de (.lilele cocostîrculuî, a mlfeilor, a cîo cârlieT, a rondunelelor, etc, cari prevestesc reîntoarcerea în ţară a pa- serilor pribegite de cu toainmi, şi epoca nasceriî mTeilor.

XIII. Noaptea. ,'I'ag. 30).

E vr'o tabără de care sa ii un rond de tricolid?

Tricoliciî fac parte din lumea fantastică a strigoilor, a moroilor, a vîrcolacilor (vîrcoIicT), a sburătorilor, etc. carY apar în basmele şi în superstiţiile poporale.

XX. Rodica. (Pag. 45)

A eşi cu plin dinaintea unui călător sau muncitor este un semn de bun augur. (Tradiţie poporală).

XXIV. Concertul în luncă. (Pag. 54). LuminăreU 'n floare sînt florile numite ; Luminărica Domnuluî.

XXVI. Puntea. (Pag. 60). Ce-i scăldată în năvalnic şi ';/ sin poartă odoleană.

Fetele de la ţeară îşî fac scăldâtoare de năvalnic (Pteris) şi poartă pe ele florî de odoleană (valeriana), pentru ca să devie maî atrăgătoare.

XXXIV. Linda Raîa. (Pag. 76).

Fiica celui de pe umă rege arab, Boabdil, care a stăpânit Gre nada.

192__ NOTB

Şz Maurii din Vega...

Vega e câmpia mănoasă ce se întinde sub zidurile Grenadei.

XXXV. Calea Robilor. (Pag. 78). Românii dau nume de Calea robilor acelei aglomerări de stele, care formează pe faţa cerului un soiîi de rîii luminos... Cvoie lactee). Pe timpul năvălirii Tătarilor, robii cant scăpau din manile lor se în- torceau la Moldova, luându-se pe direcţia acelui fenomen ceresc.

XXXVI. Buchet. (Pag. 80).

Vinteş, Graur.

Nume de caî din poveşti.

XXXVII. Mandarinul. (Pag. 83).

Care 'n virf e 'vipodobită c'un bumb galbin de cristal.

Bumbii de cristal, prin diversele lor colori, desemnă rangurile Mandarinilor. Coloarea galbenă e cea maî distinsă.

Plin de monştri albi de fildeş şi de jaduri preţioşY.

Jadul e o peatră foarte scumpă şi apreţuită de ChinezY.

Turnuri nalte şi pagode unde cântă vechiul bonz.

Bonz e preot chinez.

De resunetid metalic al Tamtamuluî de bronz.

Instrument de meial în formă rotundă, care produce un sunet pre lungit când e lovit, şi care servă la ceremoniile religioase.

i

yoTE 193

Eat'o joncă aurită pe albastrul apei line. Joncă e corabie chineză de o formă bizară. Car VOI s'o mai oprească pintre arborii piticî.

Una din cele mai stranii fantasii a Chinezilor consistă a reduce toţi arborit la proporţii de copăcei pilicî, în grădinile lor.

XL. Valul lui Traîan. (Pag. 92).

La început Romanii nu se serviau decât de lintres (luntre) for- mate din copacî scobiţi ; in urmă eî se dedară la navigaţie, şi avură vase de ri(sboiu, numite : naves longae, bireme, trireme, etc., cart toate purtau nume înscrise pe proră^ erau mişcate de vîsle şi de su- flarea vîntuluT in zela (velurî), şi aveau un lest de nisip, saburra (sa- vura).

Armata romană era compusă de legioane ; fie care din aceste cu- prindea (^ece cohorte sau şase-(;iecî de centurii, în total 6000 de ostaşî. De toată legioana erau lipiţi 300 cavaleri divisaţî în (jlece scadroane nu- mite turma^ ear fiecare scadron în trei decurii.

O legioană se compunea de iret soturT de fantasinî : hastati, prin- cipes şi iriarii ; ear cu timpul se maî adăogi un al patrule corp for- mat de velati, sagitari şi ferentari^ carii fiind uşor înarmaţi^ luptau afară din ranguri. Ceî mai mulţî erau străint şi fiecare soldat avea şapte javeline (lănci) de aruncai în duşmani.

Armele Romanilor erau : javelina, arcul, sattul, coiful, zalea do- rica), caliga, un soiu de încălţăminte ţintuită, care acoperîâ pictorul drept. Oastea se găsTâ sub comanda tribunilor şi a centuriilor, carit purtau vergi de vie ca semne de rangul şi atribuţiile lor. După centurii venîaii alţi şefi numiţi optiones şi sis;nifcri, purtători de stindarde. Comanda supremă aparţinea Consululut, care îşî alegea locotenenţii seî generali (legaţi).

46001. — AUcsandri. — Poesii. II. 13

194 yoTE

Generalul purta o mantă, paludamentul sau chlamys^ roşie cu o bordură purpurie. Ofiţerii şi soldaţii purtau în timp de răsboiu o haina numita sagum, soiii de manta deschisă ; ear toga erk haina lor în timp de pace.

VARIA

IX Moara de vînt. (Pag. 122). Cil renume sfint.

Dealul Mitropoliei din Bucurescî, unde e Camera Deputaţilor.

LEGEN DE

DUMBRAVA ROŞIE

POEM ISTORIC

(1497)

DEDICAT AMICULUI MEU C. NEGRE

I

VISUL LUÎ ALBERT

TlJlbert, craiul Lehieî, făcut au un vis mare,

Un vis de năvălire, de 'nvingerî glorioase ! El se vec^u puternic, pe-un armăsar călare, înfiorând cu spada-î popoare numeroase.

Din Mează-zi ferbinte în recea Mează-noapte, Din Resăritul mândru l'Apusul lucitor El auc^i prin visu-î miî, miî de miî de şoapte Crescând în sgomot falnic, gigantic, imnător,

198 DUMBRAVA ROŞIE

Un uragan de glasuri ce clocotea prin lume Purtând, nălţând cu fală un nume... al seu nume!

Albert, craiul Lehieî, trufaş, semeţ, uşor^ Adimenit, se crede stăpân pe viitor, Ş' aruncă ochî de pradă pe ţerile vecine : «Care din ele, dice, mî-ar cuveni maî bine?» El stă puţin pe gândurî, apoi cu mare glas: «Moldova este pragul întâiului meu pas! «In ţeara acea mică, neîncetat lovită

«De duşmani fără numer şi 'n veci nebiruită, -

«In care toţi bărbaţii sînt zmei ce s'au luptat ^

«Cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat, «Şi unde pe sub earbă câmpiile frumoase «Ascund troene albe de-a duşmanilor oase, «Un Domn viteaz, un Ştefan, adună de mulţi anî «O glorie ce-î demnă de-aî lumeî suverani.

«Voiu merge la Moldova, la Ştefan drept voîu merge «Şi luciul de pe frunte-î cu spada mea voîu şterge, «Ear lumea îngrozită, privind spre Resărit, «Vedea- va 'n loc de soare al meu chip strălucit !»

Au ^is, şi 'n nerăbdare- î pe lângă el în grabă Adun'a luî armată deprinsă la omor, Urdie numeroasă de feare ce se 'ntreabă : fSpre care orizonuri sălta- vom noî în sbor?

DUITBRAVA ROŞIE 199

«In care parte-î hoîtul promis l'a noastre ghîare «Sal rupem într'o clipă, să-1 roadem, înghiţim? «In care ţerî: teutone, române sau maghiare «\'rea Albert, Craiul nostru, pustiul să-1 lăţimi?

Aşa diceâ cu fală a luî Albert oştime In cete adunată pe câmpul din Dombrova. Când prin văzduh deodată, o gură din mulţime Rosti cu glas de taur selbatic : la Moldova ! Ura! strigă Lehimea întocmai ca un tunet, Şi văl şi munţf şi codri rcspunseră 'n resunet Ura!., şi 'n dor de sânge armata crunt aprinsă Ca un şioîu de toamnă pe drumuri se întinsă Cu tunuri largi şi grele, cu flinte lungi, cu spade, Ce v\u lucîau la şolduri şi n teacă zinghenîau, Cu armăsari sburdalnicî ce vesel necheziaii, Mergând toţi, caî şi oamenî, să calce şi să. prade.

In fruntea lor magnaţii mândri, bătrînî şi tineri : Toporski veteranul ce poartă barbă albă, Incungîurat de neamuri : feciori, nepoţi şi gineri, Formându-î o vitează şi glorioasă salbă.

Grodeck, c^lis falcă-tare, ce 'n gândul luî se jură Atâţî Români să darme câţi are dinţi în gură.

Zcîusko neîmpăcatul cu braţe lungi şi tari Care 'n Bueeac ucis-au trei sute de Tătari.

200 DUMBRAVA ROŞIE

Biela cel nalt, subţire ca trestia de baltă, Ce 'n lupte sângeroase ca dînsa se mlădie Cu sabia-î turcească tăind în carne vie, Pe când fugaru-î sprinten nechează, muşcă, saltă.

Gorow şi Zablotowski, amici juraţi pe moarte Să 'mpartă soarta bună, să 'nvingă rele soarte. Şi care în trei rendurî scăpat-au din robie Prin degetele morţii trecând cu vitejie. Eî sbor pe doT caî gemeni, rî(^end în hohot mare Cu alţî ca dînşiî tineri, baroni, comţî Palatini: Glence din Pocuţia, Zbaloş Litfan, ce are Un cârd pletos de zimbri în codri de arini. Gavril de Moraviţa, fraţii Grotov, Huminski, Mardela Veneticul, Tecelski şi Pruhninski, larmeric Mazovitul şi Kozjatic Ucranul, Ce cresce caî selbaticî şi-î prinde cu arcanul.

Eî merg, bătend din pintenî !... Sburdalnica lor ceată Străluce de departe în haîne poleite : Dulămî cu flori de aur la pept împodobite Şi 'ncinse cu paftale de peatră nestimată; Cîapce purtând un vultur şi pene la mijloc, încălţăminte roşiî de pele de Maroc, Şi frîe ţintuite, şi argintate şele, Şi armoriî cusute pe colţuri de harşele.

Eî merg jucându-şî caii, şi vesel între eî Vorbind de caî, de lupte, de-amor şi de femeî,

DUMBRAVA ROŞIE 201

Tot ce-î maî scump în lume şi dă un farmec vîeţiî Pe timpul mult ferice şi viii al tinereţii.

Eî merg precum ar merge la simplă vînătoare Glumind în nepăsare de moartea ce-au să 'nfrunte, Urmaţi de steagurî multe, urmând în foc de soare Pe Hatmani, capî de oaste, cu Regele 'n frunte...

Şi ast-fel în Moldova eî dau cu toţi năvală! Dar, când trecu hotarul, al Regelui cal tare Se poticni... O buhnă ţipă în (^iua mare Şi moartea-şî găti coasa în acea (}i fatală 1

II

ŢEARA IN PICIOARE

Ce vuet lung de cară, ce tropot surd de vite, Ce freamet de suspinurî, de glasuri năduşite S'aud în sînul nopţii prin neagra ntunecime Şi cătră munţi se 'ndreaptă l'a codrilor desime ^ Din când în când sub nouri, trecând ca o săgeată, Clipesce o lumină, şi ca prin vis arată Betrânî cu fruntea goală plecată spre pămînt, Femei cu prunci în braţe si pletele în vint, Copile spăîmântate mânând turme de oî Şi flăcăoaşî în fugă mânând cârduri de boî.

202 DUMBRAVA ROŞIE

Pe jos, pe caî, în grabă toţi părăsindu-şî satul, Fugind cu vaet, lacrimi, căci î au ajuns păcatul. Se duc pribegi şi palic^î să cate-adăpostirî In fund de codri 'n peşterî, în sin de mănăstiri.

Dar unde sînt bărbaţii, voTniciî, junii, tarii, Să-şî apere părinţiî, nevestele şi prunciî ? Când suflă grea furtună pe ramurile luncii Ş'o sgudue ş'o darmă, ah! unde sînt stejarii? Stejarii sînt la locul lor, faţă cu furtuna 1

Acum de qlece c^ile şi (^ece nopţi într'una Din munţi şi pân' la Nistru, pe culme şi pe dealurî Lungi buciume resună dând tainice semnalurî; Şi călăraşi din fugă, prin sate, prin oraşe Craînesc : «Săriţi cu toţii pe Liftele trufaşe ! «Viteazul Ştefan Vodă ve cheamă 'n vitejie. «Cine-Î mişel să fugă, cine-î Român să vie !» Toţi au respuns : «trăească Moldova!» şi s'au dus.

Pe loc tot omul verde ce poartă capul sus Şî-au sărutat odoriî, şi-au ascuţit toporul, Şî-au prins din câmp fugarul ce-î sprinten ca o cîutăv, Apoi, făcându-şî cruce, (jicând un : Doamne-ajută ! Ca şoimul de la cuîbu-î voîos şî-aii luat sborul.

Astfel din ţeara 'ntreagă plec cete înmiite Cu arce, barde, coase şi ghioage ţintuite,

DUMBRAVA ROŞIE 203

Purtând căciuli de oae, mintene 'n flori cusute

Şi barbe neatinse, al bărbăţiei semn.

Eî merg de-a drept prin codri, pe lungi cărări perdute,

Călări pe şele goale cu scările de lemn,

Şi trec în sbor prin arbori ca demoni de urgie,

Şi umbra scânteiază de-a ochilor mânie.

Tot ast-fel şi boeriî, stăpânii de moşii, Incungîuraţî de gloate, din casele lor pleacă Privind cu mulţămire sburdalniciî lor fiî Cum sciu să-şî poarte caiî, şi 'n fugă să se 'ntreacă. Soţiî, surorî şi mame suspină 'n urma lor ; Dar eî alerg ferice la câmpul de omor.

Coman de la Comana, un urieş de munte Ce intră prin bîrloage şi prinde urşii viî, Aduce după dînsul mulţi vînătorî de frunte Născuţi pe plaîurî nalte, trăiţi în vijelii.

Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig, Rîd şi de frigul morţii cum rîd de-al erneî frig Şi mulţi cobor din munte ca lava din vulcan, De soiul luî Balaur, de soiul luî Ciolpan.

Velcea, bastard luî Şerpe, ca şerpele pe apă Alunecă prin duşmanî şi mult cumplit îî muşcă. In luptă, când î-e sete, cu sânge se adapă Şi drept potir el are o ţevie de puşcă. El vine din Hîrtoape cu Purice-Movilă Şi cu Roman-Pribeagul ce nu maî sciu de milă.

204 DUMBRAVA ROŞIE

Scheeanul şi Mircescul, vecini de pe Şiret, învingători de Unguri, s'au prins cu jurămînt Nici chear sub braţul morţii să nu dea îndărăt Pân' n'or intra cu Leahul pe-al Leahului pămînt, Şi Zimbrul de la Schee şi Zimbrul din Mircescî Se duc să îea în coarne pe vulturii Leşescî.

Bătrînul Matei Cârjă are 'mpregîurul luî Cinci sute de năprasnici ce vin despre Vasluî, Toţi Racovenî !... ear Cârjă, om înţelept şi harnic, E 'n floare când se simte călare pe Şargan. Glumeţ, îî place-a ^ice luî Negrea, viteaz darnic : «Am să me fac, nepoate, din Cârjă buzdugan!» Negrea zîmbind, respunde : «Ai cârja bătrîneţiî «La sfaturi, ear în luptă aî braţul tinereţii.» Şi, ajungând cu toţii la Racova de vale, O cruce luminoasă li se arată 'n cale.

Aşa, cu mic, cu mare, apărătorii ţeriî, EşiţT ca frunza 'n codri la vîntul primăvern. Din văl adânci se urcă, din piscuri se cobor. Trec rîpile în salturi, trec rîurile. 'n not Ş'aleargă 'n neodihnă, voîniciî, cât ce pot La glasul ţeriî scumpe ce-î cheamă 'n ajutor. Merg unii cu grăbire spre codrii Bucovinei Ş'acolo se adună la strimtele poticî, Pândind, ca vînătoriî mişcările jivinei. Şi tot rugând: «Fă Doamne, să treacă pe aicî!»

DUMBRAVA ROŞIE 205

Merg alţiî la Suceava să facă pe Albert

A perde oaste multă şi mult timp in deşert ;

Ear alţiî la Cotnarul iubit şi podgoriu

Pe unde stau cu oastea, Bogdan, domnescul fiu,

Tăut cu mintea coapta, Costea cu ochiu semeţ.

Şi Trotuşan şi Boldur cu suflet îndrăsneţ,

Şi unde Ştefan Vodă înfipt-au steagul seil

Strigând la cer: «Ajută-mî, o! Sfinte Dumnezeu!»

III

TABĂR-\ LEŞEASCĂ

Pe-O culme prelungită ard miî şi miî de focuri Ca stele semănate în numeroase locuri. Se pare că tot cerul căc^ut e pre pămînt Şi c'au remas in urmă-î un haos, un monnînt, Atâta întristare, ş' atâta ntunecime împrăştie pe boltă-î a norilor desime.

Un sgomot lung se 'nalţă din culmea luminată Unindu-se în aer cu tunete cerescî. E sgomotul orgiei!., ear zarea depărtată Roşesce 'n foc de codri şi sate românescî.

206 DUMBRAVA ROŞIE

Aici beţii şi danţurî şi chiote voioase, In fund suspinurî, vaet şi plângeri dureroase ! Aici de pofte rele sînt ochii toţi aprinşi, Acolo curge sânge, acolo-s ochiî stinşi, Căci astă(^î celebrează Lehimea n serbătoare Victoria dorită a (^ileî viitoare !

Ostaşii pretutindeni formaţi in dese grupe Frig boî intregî, rup cărnuri ca lupii flămânc^iţî, Destupă lungi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd în hohot şi urlă răguşiţi. Ca dînşiî, câni de lagăr la praznic luând parte, Schelălăesc selbatic, rod oasele de-oparte In mijlocul orgiei turbate ce tot cresce ; Ear printre câni şi oamenî pe earbă staii căcjute Femei, prada orgiei, cu minţile perdute...

1

Şi însă vîntul nopţii prin lagăr vîjîesce Ş'un glas din umbra neagră la toţi strigă de-a rândul: | «Orbî! orbî ! la masa morţii voî ve mâncaţi comândul !»

Magnaţii junî, sub corturi, pe perne de mătasă Deşartă cupe pline cu vin de la Cotnar, Cântând cu fericire : «De vîaţa rea nu-mî pasă ! «lubitamî e pe braţe, în vîaţă nu-î amar!»

DUMBRAVA EOSIE 207

^1 fie-care strînge la peptu-i cu 'nfocare

O fiică de-a Podoliî frumoasă şi bălae,

Cu buze pârguite la foc de sărutare,

Şi ochî ce 'noată-albastri in galeşă văpae.

Şi fie-care simte că mintea-î se desfrină,

Avend ling'a sa gură o pură voluptoasă,

Şi 'n braţe-î o copilă ce rîde amoroasă,

Ş'un sîn rotund ce saltă vioiu sub a sa mână.

Ferice mult ferice de dinşii!.. faţa rîde.

Inima sboară, raiul in caie-î se deschide.

Şi însă vintul nopţii prin corturi vîjiesce, De tunete cumplite vezduhul clocotesce Ş'un glas perdut in umbră tot strigă ne ncetat : Orbi! orbî 1 moartea v'a^^teaptă c'un ultim sărutat !>

Cortul regal e splendid 1 Duzini de candelabre Revarsă lor lumină pe-o masă ce se 'ntinde Sub table încărcate de scule şi merinde Şi sticle largi cu vinuri Spaniole şi Calabre. In mijloc stă 'n iveală un cerb de patru anî încins pe-a sale laturi cu şiruri de fazani, Şi doue piramide de fructe mai alese. In Asia 'nflorită crescute şi culese.

208 DUMBRAVA ROSIE

Albert în fruntea mesei lucesce ca un soare

Incungîurat de oaspeţi în haine de splendoare.

La dreapta-î, al seu frate maî june, Sigismund

Apare 'ntr'o dulamă de roş postav de Lund.

La stâng'al Cameniţeî episcop vechiu, Lonzinski,

Ş'alăture cu dînşiî se ved : Sbignew Ţenczynski,

Cu Herbor Lucasievitz, Padlowski Castelanul

Radomieî, şi Creslau Roza, numit Decanul,

Şi graf loan de Tiffen, magisterul Prusiei,

Care-au adus la luptă cinci sute de Cruciaţi,

Şi falnicii Toporski, vechi neaoşi de-aî Lehieî,

Şi alţi de frunte nobili, din ceî maî însemnaţi.

Toţi gustă din merinde, deşartă largi pahare

In sunetul metalic de vesele fanfare ;

Şi sângele prin vine se scurge maî ferbinte,

Ş'avîntul cresce 'n suflet şi nebunia 'n minte...

Când regele ridică o cupă de vin plină

Şi glasul seu puternic acest toast închină :

«Eu Albert, Domnul vostru şi al Lehieî Rege,

«Intrat-am în Moldova ca leii învingător!

«Mânî este (^iua lupteî... Nimic nu s'a alege

«De Ştefan al Moldoveî şi de al seu popor.

«Cum beu această cupă, aşa mândra Lehie

«Să 'nghită-această ţeară ! Aşa să fie!»

«Fie!>

« Vivat 1 Ural trăească Albert mult glorios 1>

Răspund meseniî aprigî c'un răcnet sgomotos

DUMBRAVA ROŞIE 209

hîi lagărul resună în lunecă depărtare...

Dar eată că la u^ă. un om străin apare Cu peptul goi, cu perul în vînt, cu ochiii foccs ; El spre Albert ţintesce privirea-î rătăcită, Face doT paşî .^i strigă : «Deşartă-ţî cupa gios, «Albert! de soarte rele ţî-e cupa otrăvită.»

ToţY se reped c'un urlet .•;;i mâna pe el pun. «Lăsaţi-1, ^ice craiul; e Sropski cel nebun !^ Şi ear înalţă cupa, rîc^end de-o aşa larmă... Dar cupa lângă buze-î în mâna luî se sfarmă, Ş'un trăsnet lung de-o-dată în cerurî bubuesce, Şi 'n cortul plin de umbră furtuna năvălesce, Şi masa se restoarnă, şi cortul se urducă... Ear pe câmpii, sub fulgeri, aleargă o nălucă.

TABĂRA KOMANĂ

O tineră pădure de ulmi .şi de stejari Ascunde-oastea română prin junii seî tufarî. Misterul .şi tăcerea în sinul eî domnesc, Dar marginile sale sunt palid luminate De flăcările triste ce pâlpae în sate Şi veselele focuri din lagărul Leşesc.

.lOui,!. —Alicsandii. — J'oisiî. II.

210 DUMBRAVA BOSlj:

Prin arborî şi prin ramuri, din \irfuri' pan' in poale Din când în când lucesce oţel de săbii goale Şi ochî de leî. de vulturi, de leoparcjî sclbaticî, Ce ard sub velul nopţiî ca nisce rosf jăraticî, Căcî eî s'aţint cu jale şi se opresc cu ură Din zarea 'nflăcărată pe lagărul vecin, Şi tot Românu n suflet pe sufletu-î se jură Cu-al duşmanilor sânge să stingă-al ţeriî chin. Dor crunt de resbunare! greu, aspru jurămint Ce sapă n întuneric un larg, profund mormînt '.

Ici, colo, prin poene staâ pilcuri de oşteni : Arcaşi de la Soroca, năprasnicî Orheîenî, Apro(^î, copil din casă, curtenî şi lefeciî. Toţi oamenî tari de vînă şi oţeliţî în foc, Deprinşi a-şî trăi trăîul în timpî de voinicii Şa da mâna cu moartea far' a mişcă din loc. Ei poartă pe a lor frunte, pe braţele lor groase Şi 'n pepturi brazde multe, hieroglife sfinte Cu paloşul săpate, ce spun ş'aduc aminte De lupte urieşe, de fapte glorioase ! Şi 'n vi'eaţă-î fie-care şî-aii câştigat un nume, O falnică poreclă, un titlu de strămoş : Mihul, Păun de codru, Balaur, Alimoş, Ursul şi Pală-dalbă, Grozan şi Sparge-lume î KroV de vechî balade ce s'au păstrat în minţi Trecând în moştenire la fii de la părinţi.

DUMBBAVA ROŞIE 211

Lungiţi pe muşchîul verde şi domolind fugarif Ce sburdâ pe 'ntuneric şi desfrundesc tufariî, X'oinicif buni de luptă şi bucuroşi de glumă, Astfel grăesc :

— Grozane ! ce-o fi c^iua de mânî?>

— «O fi la unii mumă, o fi la alţii cîumă, «Amară pentru Litfe, şi dulce la Românif.»

— (^Amin! să dee Domnul 1»

— «Va da, mei Pală dalbă ! »Ş'o fi precum la Baia, n'o fi ca 'n \'alea-albă ! «Unde-am vedut pe Ursul gonit de şese Turcî.»

— 'Gonitu-m'aîi pe mine, dar f-am urcat in furci !>

— \'a fi precum la Scheie, unde-aţi ve<,lut in silă «Maghiari schimbaţi în îepurî, sun Purice n Movilă. t\'a fi precum la Lipneţ cu dumbrăvioara verde^ "ha. Racova pe unde şi a(,lr Turcul se perde,

<La Grumăzescî, pe maluri", unde Cazacul Jură <Pc mine. chiar pe mine mau increstat la gură!»

— Teau increstat păgânul, dar când el vru de viu ' In not să treacă Nistrul, o păţi reu, fărtate, 'Căcî de pe mal în fugă tu î-aî sărit pe spate

<Şi 1-aî trimis sub Nistru să-şî cate un secriu.>

— Bine-î făcuşî, Grozane! E scris in cele sfinte: <Chîar apele să fie vrăjmaşilor morminte!»

— «Aşa e ţeara noastră!., e bună pentru vif, cŞi pentru morţi e bună.»

— ■^De-aceea n astă ţeară

212 DUMBRAVA ROSlb:

«Vecinii dau năvală cu sutele de miT.

«Urând vTeaţa la dinşiî, le place-aicî să peară!»

— '<Le place dar, Păune, şi noî le facem placul. «El' cred c'aicî e raiul, ş'aicî găsesc pe dracul. >

— «Şi cum să nu-1 găsească urdiile nebune,

«Când Ştefan e 'n picioare, când versul luî ne spune

Ştefan, Ştefan Domn cel Mare Seamen pe lume nu are Decât numaî mândrul Soare !

Din Suceava când el sare, Pune peptul la hotare Ca un zid de aperare !

Braţul luî fără 'ncetare Bate ordele Tătare, Bate cetele Maghiare,

Bate Leşf din fuga mare. Bate Turcî pe zmeî cSlare Şi î scutesce de ngropare !

DUMBRAVA KOSIE

Lumea ntreai^ă stă n mirare 1 Ţeara-T mică, ţeara i' tare Şi xrăjmaşul spor nu are !

— «Trăească Ştefan X'od.i!... Mulţî duşmani vin la noî, «Dar cât vin de năprasnici, puţini fug înapof.* .

— 'Pecatul lor ii' mână, scrmanif, ca pe o turmă,

Şi moartea le stă 'n cale, ţ^i moartea le stă n urmă.»

— «De-aceea la Moldova ve(^f floare lângă floare. <E îngrăşat pămintul cu sânge.»

— Aşa-e, trăţioare : Dar cresc bujorii mândri din sânge de Român Şi pălămida neagră din sânge tle păgân!»

Sub cerul ce s'aprinde şi 'n clipă ear se stinge Vărsând pe a lor feţe lumini fulgerătoare, Aşa grăesc bărbaţii ce somnul nu-î atinge In aşteptarea vie a dileî viitoare.

Şi poalele pădurii' sunt palid luminate De flăcările roşii ce pâlpăe in sate, Şi n tabăra vecină orgia cea nebună Ca marea depărtată vuesce sub furtună; Iar în frun<,liş Românii topoarelesî descântă Şi caii lor desmeardă, şi 'n umbră \esel cântă :

214 DUMBRAVA ROŞIK

«Sunt Român cu patru mânî, «Şi am leacuri de păgâni : «De Tătari am o săgeată, «De Turcf pala mea cea lată, « De Litfenî un buzdugan «Şi de Unguri un ar^anl»

V

ŞTEFAN CEL MABE

In mijlocul pădurii' este-o poeană lungă

Şi largă, ce foesce de oameni ca un roiu.

La capetu-î din dreapta se prelungesce o strungă.

Prin care ostăşimea curge ca un şioiu.

Ea intră in poeană şi se aţîeazâ 'n renduri,

Privind la o colibă de ramurt de stej ir,

In care-o umbră mare de om plecat sub gânduri

Stă pe genunchi, se 'nchinâ in faţă c'un altar.

De-o-dată o lumină fantastic isbucnesce Din (,lece nalţî mesteacăni' cu fruntea 'nflăcărată. Coliba se deschide, umbra se scoală, cresce Şi splendid maîestoasă la oaste se arată !

DUMBRAVA ROŞIE 215

In lung fior pStrunde mulţimea 'n admirare. Totî cjic : «E Ştefan! Ştefan!»

Dar ! Ştefan e cel Mare ! Iată-1 cărunt, dar inca bărbat între bărbaţi Ca muntele Ceahlăul prin munţii din Carpaţî ! 1-21 intrunes.e n sine o triplă maiestate: -Acea care-o dau aniî la consciinţî curate. Acea care resfrînge a tronului splendoare, Ş acea întipărită de fafma 'nvingătoare. Timpul î au pus coroană de-argint, ţeara de aur, Şi gloria măreaţă i' aii pus cununî de laur.

Pe falnicii seî umerf, cu aniî, sunt clădite Xeperitoare sarcini de fapte strălucite. Dar, anî şi fapte, Ştefan nu simte a lor po\ară. Căci dragostea moşieT, ca dalba primăvară. In sinuT infloresce şi îl întineresce Pentru salvarea ţeriî, când ţeara pătimesce.

Erou plin de lumină, el e menit în lume Pe secuiul ce-1 \'ede să sape al seu nume Şi să respândă raze pe secul f viitori. Precum un soare splendid ce sparge deşii norf.

Fiinţă de-o natură gigantică, divină, :'i e de-aceî la carif istoria se nchină, De-aceî carif prin lume, sub paşii lor, cât merg, Las' urme urieşe ce 'n veci nu se maî şterg. A cărora legendă departe mult se 'ntinde Şi nchipuirea lumeî fantastic o aprinde.

216 DUMBRAVA BOSIE

Măreţ, în a sa umbră un timp întreg dispare, Căcî Dumnedeu pe frunte î au scris : Tu vei fi mare !

Tn mijlocul poeneî el se înaintează, Se urcă pe-o movilă şi astfel cuvintează :

«Români din toată ţeară! Boerî, vechi Căpitanî, «Şi voî, feciori de oaste!.. Sunt patru-c^ecî de anî, «Moldova, la Dreptate, pe soarta eî stăpână, «Mi-aiî pus pe cap coroana şi buzduganu 'n mână. «Prin cel A-tot-puternic ce apele încheagă «Păstrat-am până astă(^î coroana mea întreagă «Şi buzduganul teafer, de şi pe mulţi duşmanî «I-aii doborît, lovindu-î. în patru-decî de anî 1 «DuşmanT din fundul lumeî, păgânf, duşmani vecini, <Şi, cine-ar putea crede!., chtar duşmanî fraţi, creştini! «Trufaşi cu toţî, selbaticî, lacomi, violent şi orbî, «Care 'mpregîurul ţeriî, precum un cârd de corbi, «Sta gata s'o sfîşie... clar n'au vrut Dumnec^eu, «N'au \Tut Moldova, ţeară x-itează, n'am vrut eu!..

«Pe Radu, Aron Petru, si Tepeluş hainul «I-am frînt !.. Maniac Tătarul şi Matias Cor\inul «l-am frînt!.. chiar pe sultanul Mehmet-Fatih 1-amfrint! «Ş'alţî mulţi carii perit-au ca pulberea în vînt.

DUMBRAVA ROŞIF. 217

\'of if cunoasceţi bine vitejii mei oşteni,

\'<)i, pardosi de la Lipneţ, vultanî din Răsboeni, «Zimbrii fioroşi din codrii Racovii, aprig^î zmei -^Din Socî, din Catlabuga, din Baîa, de la Scheî.

Aperătorî a Cruceî, voi îf cunoasceţî bine, •C.ici pentru-a lor risipă aţî răsboit cu mine

Prin şesurî, munţi si codri, pe earnă, toamnă, xar.i.

l-"ăcând din peptul vostru un zid, hotar de ţeară, «Roşind cu-a \ostru Scâni^e ferbiiite, plin de vTeaţă,

Şiretul, Prutul, Nistrul şi Dunărea măreaţă ;

Stând vecînic în picioare, în \'ecî neodihniţi. «De arma, sora voastră, în vecî nedeslipiţî,

l-\îră copil, soţie, o ! dragii me!" vultanf, <.Şi n luptă, tot în luptă, de patru-c^ecî de ani!

iŞ'acum, când armăsarii Osmanului mărit «Aruncă largi nechezuri din mândrul Rcsărit, ■^Când Mohamed pe cerurî şî-aii asvîrlit hamgerul <Ce, ca o semilună, cutreeră tot cerul ; «Când noî oprim cu peptul furtuna pagânească «Ferind dea sale valuri amvona creştinească; «Acum când toţf Creştinii, Regi', Domnitori, popoare, «Ar fi, ca fraţî de cruce, să 'inpartă-acelaşî soare; «Priviţi !.. Pe cerul negru se 'ntinde-un roş de sânge, «Din depanare suflă un vînt ce geme, plânge «Şi spune că în zare ard sate şi oraşe ;

Că feare fără nume ucid copii in faşe.

218 DUMBRAVA BOSIE

« Că ţeara e 'n nevoe, că mor Românî sub chinuri, "Că fete mor sub silă. că pruncii mor în sinurî!..

Şi cine oare face această fâr'-de-lege ? *Un Domn vecin, prietin, un Domn Creştin, un Rege! «Albert, Craîul LeliieY!..

«Albert, de cap uşor, «Făcut-au un vis mare de Rege 'nvingător, «Dar n'are el, sermanul, aşa de largă mână, *Să poată 'n ea cuprinde o patrie română! «Nicî aii ajuns Moldova de rîsul mişelieî, «Ca s'o răpească 'n gheare-î un vultur de-a Lehieî !

«Cât va fi 'n cer o cruce şun Ştefan pe pămînt «Nirne nu va deschide Moldovei' un mormint ! < Cât vor călca duşmanii în ţeara de Roinânî, • El robi vor fi în ţeară, dar \ecinic nu stăpâni! «Decât Moldova 'n lanţuri maî bine ştearsă fie! «Decât o vTeaţă moartă, mai bine o moarte vie !

«RomânV din toată ţeara, Boerî, vechi Căpitani, «Voî toţi aî meî tovarăşi de patru-c,iecî de anî ! «Când Albert ne menesce robie, rele soarte, «Respundeţf, ce se cade lui Albert?..»

— iMoarte, moarte!»

I

DUMBRAVA ROŞIIi 21Î)

Strigă poeana ; "^ Moarte '.^ pădurea clocotesce, Ş'un soare roş în ceriirî deodată se ivesce. — cFie! le (^ice Ştefan, fie cum cereţi' \oî... «La arme! si pe moartei tot cerful e cu noîîî

VI

A .S A I. T u L

Gonise vintul nopţii furtunele cerescî,

Lăsând acuma rcndul furtuneî omenescf,

Şi soarele 'n splendoare din neguri resărise,

Părea că vrea s'admire pe-acel ce se fălise

*.Că lumea îngrozită, privtnd spre Resărit.

t Vedea-va '« Ioc de soare al seu chip strălucit !*

El primbla ocliî de aur pe tabera Leşească Superbă!.. împreglfuru-î avend ca s'o 'ntărească Un lung ocol de cară legate strîns cu lanţurT, Ocol armat cu tunuri şi 'ncungiurat cu şanţurf.

Armata e 'n picioare ! Puternica armată Cu a sale lungi scadroane în larg cuadrat formată Ocupă după şanţurî al taberei câmp nalt. Stând gata să respingă Româniî din asalt.

Miî, miî de lănci cu flamurî se ved filfăitoare, Ca trestiile dese din bălti, când suflă vîntul.

220 DimBRAVA RUSIE

In aer sbor nechezurî, comăndî resunătoare, Şi caii 'n ne-astimper frămîntă 'n loc pămîntul.

Ear Albert, mândrul Rege, în mijloc pe-o 'nălţime Privesce cu 'ngâmfare frumoasa lui oştime. Călare pe-un cal sprinten din stepele Ucrane, El are lângă dinsul un grup strălucitor De Palatini', de Hatmani sleiţi pe caif lor, Şi steasful înainte î cu semne su\erane.

La dreapta, sub pădure, româna oaste-apare In pilcuri şi în cete pe câmp orenduită, Şi fie care ceată de luptă pregătită C'un tun cu septe ţevii purtat pe roţi uşoare. Hotnogî numiţi de Ştefan comandă Călăraşiî, Aprodiî, Lefeciiî, Curtenii şi Arcaşii.

Ear Ştefan stă pe-o culme cu-o ceată ce nu-1 lasă, De-a ţerif boerime şi de copii din casă. Sub dînsul are Domnul un smeu, un Moldovan, In stânga luî pe Boldur, în dreapta pe Bogdan, In mâna î buzduganul domnesc care 'n râsboae Ca braţul care-1 poartă in vecî nu se îndoae, Şi pe de-asupră-î steagul, ameninţând furtuna. Cu Bourul, cu steaua, cu soarele şi luna.

Precum doî nori' pe ceruri stau faţă ntunecoM' Şi merg unul spre altul, dând fulgeri luminoşi.

DUMBBAVA BOŞIE 221

Armatele duşmane, crunt-ameninţătoare Respând din ochT, din arme, lucirî fulgerătoare. Şi Litfiî şi Românii' privesc în nerăbdare Unii la Rege, alţif ia Domn, şi fiecare. Dorind, pândind semnalul răsboiuluî...

De-o-datâ Ştefan ridică steagul dând semn la luî armată. Ura!., treî pâlcurî dese de ceî mai bunî arcaşî Plecând, pe câmp se 'nşiră in grupe de hărţaşî. X'oiniciî merg în fugă spre lagăr, îndrăsneţî, Din arcele lor nalte trăgând mif de săgeţi Ce vijie 'n desimea scadroanelor Leşescî Şi prind resad de moarte în pepturî omenescf. s

Dar tunurile-ascunse în lagăr, după care S aprind, scoţend pe gură mortală detunare, Şi mulţî dintre arcaşii departe naintaţî Cad morţî, scăldaţi în sânge, de glonţurî fulgeratî. Tovarăşii lor grabnic atunci se întrunesc, DaCî semne de ngrozire. la fugă se gătesc, Cercând s'atragă Leşii din tabără afară. Dar Leal] ui nu î urmează, cercarea le î zadară I

— «Vedf Litfa 1 (,lice Boldur, stă nchisâ la ocol. «Nu vrea, nu indrăznesce să easă n câmp, la gol.

— «Vom merge noî la dînşiîl Românul Domn respunde. In taberî lănţuite seim nof cum se pătrunde,

«Tu, Boldur mare Hatman, şi tu Coste paharnio, i Precum se cade voue, îmî place a fi darnic

22*2 DUMBRAVA ROŞIE

«Fâcându-ve cu mine părtaşî Ia di de fală. «In duşmanii Moldovei acu si 'ntraţî năvală, «Cum intră leu n turme şi paloşul în coaste!»»

Pe loc semeţii Coste si Boldur, capi de oaste S'aii dus, s'au pus în fruntea Românilor, strigând: «La foc, copiî!» şi grabnic plecat-aii alergând.

Vuesce aprig câmpul şi armele resună, Şi tunurile crunte ca tunete detună. O grindină de glonţurî grozav-ucigatoare In cetele române duc moarte 'ngrozitoare ; Dar ele, ne 'ngrozite, far' a 'ncetk de loc, Păşesc tot în linte sub viscolul de foc.

Mulţi le remân în urmă, rupţT, morţi, căc^uţT pe brânci ! Eî sbor ş'ajung în numer Ia şanţurile-adâncî. «Naval cu toţi în lagăr, naval ! oastea răcnesce, «Din cer ne vede Domnul, şi Ştefan ne privesce!»

Şi toţi s'aruncă n şanţurî, dau unii peste alţî, Ceî mici, uşori, în grabă s'acaţă de ceî nalţf, Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se isbesc, Cu unghile de maluri se prind, se opintesc, Se urcă prinşi de lanţurî, de a tunurilor buze Şi printre mif de săbiV şi miî de archebuze Ce-Î taîe .şi-T restoarnă în şanţuri, fărâmaţi, El' pun picioru 'n lagăr, puternicii bărbaţi !

Zadarnic Ceremişiî, dosiţi pe după care, îndreaptă groase tunurT, le 'ncarcă, le dau foc.

I

DUMBRAVA BOŞIE 223

Românii', de-ai lor duţimanî deprinşi a-şî bate joc.

Intr'în^ii daii isbire cu-o aprigă turbare,

lî pun sub coasa morţiî, în tabără-î resping,

Şi grabnic, cară, tunurî, în şanţuri le împing,

Şi fac podişuri late cu trupuri sângeroase.

Ce mor în vaet jalnic şi 'n chinurf dureroase.

Atunce Craiul (,lice : «U! frate Sigismund ! Zaresci tu Moldovenii în lagăr, colo "n fund?»

— «Dar! Sigismund rcspu'nde; zSresc o beată turmă. «Nicî unul însă teafer nu-;^î va călca pe urmă!>

— «Nici unul \iu, nicf unull> dic Leşii împregîur Şi Herbor Lucasiewitz, viteaz cu perul sur,

Se duce se avinte armata cea crăească

Şi cu Românii aprigi' în pept sa se lovească.

Ca nisce mari' balauri cu lungi coarne-ascuţite, Scadroanele în sgomot de tropot sunător Se mişcă, saltă n copce; apoi luându-şi sbor, Cu lancele plecate la fugă-s răpe(,lite. Dar Costea şi cu Boldur, toxarăşi de isbândă, Ţinend în frîii avîntul Românilor semeţi, Le strigă: «Staţi aice! loţî după cal, la pândă. «Să trageţi ţintă 'n Litfe o ploae de .săgeţi !v

Şi cum veniau grămadă scadroanele sonoare, Descăleca arcaşii, gătesc arcele lor,

224 DUMBRAVA ROŞIE

Trag, strunele vibrează, sunând sbârnăitoare. Mii de săgeţî trec îute sub soare ca un nor Şi intră prin scadroane cu-o aspră vîjiire, Ducând cu ele groază, durere şi peire.

întregi şiruri de oameni din fugă săgetaţi". Se pleacă morţi pe coame, cad grabnic resturnaţl, Mulţî caî zac lângă dînşiî şi mulţî, atinşi la nărf. Fug, tîrăind cadavre cu un picior în scărT. Dar Herbor Lucasiewitz lacnesce: «înainte!» Şi lungile scadroane nainte merg grămadă. Pan' ce topor cu lance, şi buzdugan cu spadă S'ating în zinghenire sub soarele ferbinte.

Atunce mândrul soare, ce spre apus plecase, Oprit în a sa cale, vedîi cu ochii roşi Un furnicar de moarte ce aprig se 'ncleştase, Un îad grozav de demon f, selbaticî, fioroşî, Sărind, urlând ca feare, muşcându-se scrâşniml, Rupend, lovind orbesce, dând moarte şi murind !

Românii în scadroane intrau ca 'ntr'o pădure, Clădind movilî de leşuri sub sdravenul topor. Şi coasa ne-obosită, şi harnica secure Sburaii abătend caii sub călăreţii lor. Ear ulii din Soroca, şi sgripţoril din Vrancta Cu lancea căngîuită în gloata pătrundeau Şi resturnau cu cangea, şi străpungeau cu lancea, Şi trupurile moarte cu trupuri Ie ascundeau.

DXTMBRAVA ROŞIE 225

Dar şi Lehimea cruntă făcea pîrte grozave In cetele române trecând ca prin troean. Bravi, ne 'mpăcaţî, teribili, sub armele lor brave Curgea o dîrâ lungă de sânge pămîntean.

De-odată prin oştime o veste au trecut : €Herbor sub buzduganul luî Boldur au că(^utl> — ^Herbor e mort!» Stau Leşiî pătrunşi, încremeniţi, Scot şoapte îngrozite, prin ranguri resleţiţî, Perd cumpetul, perd capul, svîrl armele 'n văzduh, Dau dosul, şi fug iute, goniţî de-al spaimei duh.

Ear Craiul trist, cu palma lovindu-se pe frunte, Suspină: <0 ! Toporski, o! veteran cărunte! «Privesce, fug mişeii! fug toţi, fug mic şi mare! cDe-acum în tine singur e singura- mî sperare!>

VIf

LUPTA

Toporski veteranul cu-o ceată maî aleasă Luî Albert se închină şi pleacă la răsboîu. Pe loc bătrînul Cârjă în cale î vrend să easă. De lângă Ştefan pleacă cu buni viteji de soiii. Eî vin călări în grabă, aprinşi de resbunare, S'apropie; ear Cârjă, sburând în fuga mare,

4600J. — Alecsandri. — Poesii. II. 15

226 DUMBRAVA ROŞIE

In faţa luî Toporski s'opresce ş'ast fel ^ice : «Toporski! din doî unul, e scris să peară-aice 1 «On tu, orî eu; sus pala, şi vin' la luptă dreaptă !>

— «Cârjă! respunde Leahul, ai minte înţeleaptă, «Dar inimă nebună. Eu te cunosc pe tine : «Eşti leii năprasnic, însă şi tu me sciî pe mine, «Căci în maî multe rîndurî luptat-am înainte, «Pe când aveam braţ verde şi inimă ferbinte.

«Nici tu, vechiul meu duşman, nu m'aî învins pe mine,

«Nici eii n'am avut parte să te înving pe tine.

«Ce dar n'am putut face în focul tinereţii

«Putea- vom face oare sub earna bătrîneţiî?

«O! Cârjă! barbe albe purtăm acum noî doî,

«Şi lupta, draga luptă, nu maî e pentru noî.

«Privesce! alţii, tinerî, stau împregiurul meu,

«Demnî adversarî acelor de pe 'mpregîurul teu.

«A lor acum e rîndul, frate, NoT, veteraniî,

«Şoîmî învechiţî, de-oparte să stăm privind şoîmaniî.

iVin' colea lângă mine, şi nu fiî duşman mie,

«Căci vîrsta între oamenî stinge-orî-ce duşmănie!»

— Respunde-atuncea Cârjă: «Toporski, aî dreptate, «Ades e rece peptul şi inima tot bate!»

Apoi, mărindu-şî glasul, el strigă la aî seî : «La luptă, VOI şoîmaniî, la luptă feţiî meî!»

— «La luptă!» strigă însuşî Toporski 'n mare glas, Şi amîndoî bătrîniî de-oparte s'au retras.

DUMBRAVA ROŞIE 227

Pe loc ambele cete aprins electrisate Scot paloşele 'n soare c'un freamet de oţel. Ochirile prin aer se 'ntîmpină 'ncruntate, Căci fie-care-alege un duşman pentru el.

Plecând apoî cu toţii strîng frîele, daii pintenT, In sprintene desghinurî îşî saltă caii sprinteni, Şi sbor pe-aripa ureî, cu-avîntul de nălucă, Şi intră ceată 'n ceată şi 'n luptă se apucă.

Pămîntul ropotesce sub tropot de copite, Vezduhul strălucesce de arme ascuţite, Ear paloşele albe cîocnindu-se 'n loviri Daii foc, dau moarte cruntă, daii aspre zingheniri.

In clipă cad sub ele, străpunşi, scăldaţi în sânge, larmeric Mazovitul ce 'n doue părţi se frânge, Şi Buhtea pârcălabul cu-o largă brazdă 'n pept, Şi tîncrul Cozjatic lipsit de braţul drept.

Grodek. ^\s falcă -tare, în crudul şeii avînt, Precum un vier de codru, se 'naintk prin gloată Şi sabia 'mpregîuru-î făcea o largă roată Ce se 'nvîrtîâ la soare şi şuera în vînt. Cădeaii victime multe sub arma ce sburâ I Şi Grodek în turbare pe rînd le numera. Călcând tot înainte pe victimele sale. Când eată, dm mulţime apare drept în cale

228 DUMBRAVA BOSIE

Balaur de la Galu ce poartă uşurel O ghioagă monstruoasă cu dinţii de oţel. Grodek răpede spada-î în peptul luî Balaur ! Sângele curge!., peptul greii muge ca un taur, Dar ghioaga se abate!... sub crunta-î lovitură Sbor crierii luî Grodek şi dinţii toţi din gură; Ear Leahul, cladă moartă, greu cade pe pămînt Ne'ndeplinind în vîeaţă grozavu î jurămînt.

Coman de la Comana cu Velcea, şerpe iute, Privesc din depărtare cum vine şi cum saltă Un cal de soiil ogarnic deprins a vînâ ciute C'un voînicel subţire ca trestia de baltă.

— «Cine să fie oare cel căpitan frumos?»

— «E Biela, per de aur, cu mijloc mlădios.»

— «Venat de soiu e, frate?»

— «E puiu de Palatin !»•

— «Aţinete dar, Velceo.»

— «Comane, me aţin.» Şi amîndoî la pândă se pun în a luî cale, Coman cu braţe goale, şi Velcea cu o coasă.

Venîâ fugaru 'n salturi sburlind coama-î pletoasă ; Venîâ voîosul Bîela pe câmpul cel de jale Şi pala-î când de-o parte, când ear de altă parte, Tăind în carne vie, făcea ochîurî deşarte.

DUMBRAVA ROŞIE 229

De-odată Velcea sare,- sub cal se ghemuesce, Şi caiu 'mpuns la glezne din fugă poticnesce Turtind sub el pe Velcea ; îar mândru-î căpitan II svîrle peste capu-î în peptul luî Ccman. — «Bine venijîî la mine!» îî (^ice urieşul, Şi'n braţele-î de schijă, rî(^end grozav ii stringe, Cât peptul îî sdrobesce şi oasele îi frânge, Apoî între cadavre, pe câmp, aruncă leşul...

Gorow şi Zablotowski combat de laolaltă Cu Stroe Vlad, Hotnogul, şi cu Şoltuzul Daltă. Umer de umer, coastă de coastă, om şi cal Se strîng, se prind cu ură în cleştet infernal, Voind a se absoarbe de pe a lumeî faţă Cu partea lor de soare, cu partea lor de vîeaţă. Şi sângele din pepturî, din frunţî, mereu se scurge Şl pe sub caî dealungul el gâlgăe şi curge. Crâncenă luptă ! Moartea de-asupra se arată, Face un semn, alege, şi cleştetul de-odată La senmu-î se desprinde, lăsând pe câmp să cadă Gorow şi Zablotowski, amicî, a morţeî pradă! Ear caii lor ca dînşiî nedespărţiţi, cu dor, Se duc nebuni prin lagăr, chemând stăpânii lor.

Glence din Pocuţia sub Udrea se doboară. Udrea e prins de Czîusko, dar singur se omoară,

230 DUMBRAVA KOSIE

Strigând în desperare: «Ahl <^ece morţi maî bine f Decât o vîeaţă lungă şi ^ile cu ruşine b Corbacî ratează capul baronului Huminski, Ciolpan apucă 'n braţe-î pe junele Tenczynski Şi merge de-1 depune lui Ştefan, la picioare, Apoi se 'ntoarce iute la nouă vînătoare.

Zbaloş pe-un cal de câmpuri, Negrea pe-un cal de munte Se întâlnesc cu ochii ş'aleargă să se 'nfrunte. Isbindu-se 'n mulţime cu-avînt spăîmîntător Crunt se lovesc din fugă cu paloşele lor, Lovire fulgerândă şi Leahului fatală ! El cade jos !.. în mâna-î se frânge a sa pală. Dar Negrea, viteaz darnic, îî cjice : «Frate Zbaloş, «Pe-un om câ(^ut nu-mî place să cadă al meu paloş. «Te scoală, mergi în pace cu <^ile de la mine. «Ar fi pecat să peară un bun viteaz ca tine!>

A (^is, calu-şT întoarce şi 'n gloată se răpede. Lăsând în urmă-î Leahul; ear Cârjă, care-1 vede, lî strigă de departe: «Am' mulţi, Negreo, nepoatei «Braţul ce nu dă moarte când poate, multe poate !»

Şi glăsuind, el vede a luî Toporski ceată Ciuntită risipită, şi 'n tabără-alungată, Fugând cum fuge spaima lipsită de ruşine... Şi simte mândrul Cârjă o mare vâlfă 'n sine.

DUMBRAVA ROŞIE 231

Ear caînicul Toporski cu fruntea obosită, Şoptesce vcrsând lacrimi: «O! soartă mult cumplită! «Eu, tare-odinioară, vechiu arbor a Lehieî, «Perdut-am fruiK^Î şi ramuri sub vîntul vijeliei! •<Eată-me 'nvins!... O! Cârjă, de-acum sînt robul teii ! > — '■ «Rob, tu ? nu mî-ar erta-o prea sfintul Dumne(;Jeu ! «Când un popor de oameni se 'nchină ţie, mie, «Un tu, ş'un eu, Toporski, nu cade în robie!»

Aşa grăesce Cârjă, bâtrînul înţelept, Şi singur merge vesel la Ştefan Domnul drept Ce-Î ^ice: «Anî rnulţT, Cârjă! tu fală mî-aî făcut! «Ca tine fie-ţî neamul viteaz şi priceput!»

Apoi cătră oştimea pe lângă el remasă:

«Acum e rîndul nostru, Boeri, Copii din casă!

«Să dăm zorul din urmă, cumplitul nostru zor,

«Ce trece şi restoarnă ca trăsnet resbitor.

«Daţi vînt armelor voastre! pe caî, şi după mine!»

Precum un cârd de vulturi din sferele senine Cad iute ca un fulger pe o pradă ce zăresc. Românit, duşi de Ştefan, în lagăr se isbesc L Nimic nu le resistă, nici tunuri, nici desime^ Nici şanţ, nici zid de care, nici deasă călărime.

232 DUMBRAVA ROSIE

Căci eî restoarnă 'n treacăt, şi darmă, sfarmă 'n clipă Scadroane, tunuri, corturî, şi pun tot în risipă.

Fug leşiî, fug Cruciaţii şi fuge însuşi Craiul 1 lî duce Domnul Ştefan cum vîntul duce paiul; Ear tabera Leşească un lung pustiu remâne Sub apriga furtună a cetelor române !

Când suflă vîntul toamnei prin codrii veşteqiiţT Copacii plinî de frunze sînt ast-fel sguduiţî, Şi crengile căzute, şi frunzele uscate Pe câmpî în depărtare sînt ast-fel semenate.

VIII ARATUL

Armata glorioasă e frântă, răsipită

Ca munţii de nisipuri în Africe pustii,

Intr'un vîrtej de spaimă din urmă-î fugărită

Prin văl, prin munţi, prin codri, prin rîpî şi pe câmpii.

Ear Craîu 'n desperare, din dealul Catilineî Privesce pintre lacrimî frumoasa luî armată.

DtTMBRAVA ROŞIE 233

Ieri floarea vitejieî, a(^\, vaî ! prada ru.şineî, Cum fuge ca un nour sub zare 'mpră^tiată

Ş'acum el se găsesce cu adeverul faţă ! Slab, mic, fără trufie, ve(^endu-şî înainte Spectacolul peireî ce-î dă fiori prin mintt, Şi 'n urmă-î alt spectacol ce sufletu-î îngheaţă.

Pe-un ţ;es întins şi galben, iub arşiţa de soare, Cinci sute plugurf ară pămintul ţelinos. Şi Domnul Ştefan însuşi, cu fruntea în sudoare, Asistă pe-un cal negru, sub un stejar frunzos. Opt miî de Leşî de oaste, legaţi, cu frîu 'n gură, In loc de boî, la juguri se opintesc trăgând ; £î trag mereu şi ferul greu muşcă 'n bătătură, Şi unii gem, şi alţii cad pe genuchi plângând! Dar biciul îi lovesce şi lancele-î împung...

Se scoală 'n brîncî şi earăşi trag brazde pe pămînt Mulţi dintre eî, sermanii ! în capăt nu ajung Şi chiar în a lor brazde găsesc a lor mormînt !

Românii cu glas aprig îndeamnă ca să 'ntindă. Strigând : Hăis, ţa, Liftene ! hăis, ţa, haram de plug ! «Tu-mî pregătiseşi jugul, eu mi te-am pus în jug. «Hăis, ţa...> Apoi din urmă aruncă 'n brazde ghindă.

Ear Ştefan la tovarăşi le ^ice cu glas tare : «Aşa scrie Românul a sale fapte mari, «Cu feru 'n brazda neagră I... Românul astăc^î are «Pămintul seu drept carte şi pluguri cărturari.

234 DUMBRAVA BOSIE

«Aici pe unde astăc^î e numai câmp, otavă, «Umbri-sevor urmaşii sub Roşia- Dumbravă !•>

Trecut-au patru secuii din (^iua cea fatală, Când se 'ngropă 'n ţerină a duşmanilor fală! Şi faptul cel istoric, sub formă legendară, Din neam în neam Românii îl povestesc în ţară.

Priviţii lâng'o dumbravă stă tabăra de carre. Flăcăi voinici şed roată pe lângă un foc mare, Mirându-se 'ntre dînşii cum vreascurile 'n foc Ca nişte şerpT se mişcă, sucindu-se în loc. — «Sciţi VOI de ce stejarul arc^end plânge şi geme? (Intreab' un Român ager pe care-a nins de vreme) «Colo 'n astă dumbravă copacii urieşî «Sînt locuiţi, se spune, cu suflete de Leşî. «Pe timpul bărbăţiei au prins Ştefan cel Mare «O oaste de năvală ş'au pus-o ca să are; «Ear în pămîntul negru cu sânge-amestecat «Spre lungă pomenire el ghindă-au semănat !»

El <^ice, şi dumbrava se pare că roşesce,

Ş'un aspru glas de vultur în noapte se trezesce.

El ^ice, focul arde dumbrava luminând,

Prin crengile frun(,loase trec umbre suspinând 1

Mircescî.

n RESBUNAREA LUI STATU-PALMĂ

U,

.rieşul Strîmbălemne cu-al seu gemin Sfarmă-peatră Au vec^ut că(^end potopul ş'au trecut potopu 'n not. De când sint poveşti în lume şi se spun pe lângă vatră Eî duc c,lile cu piticul Statu-palmă-Barba-cot.

Amîndoî pe-o vale verde, la picToarele-unuî munte Lungiţî unul lângă altul, stau grăind în limba lor. Dar eî sînt în neastîmper. Când şi când pe a lor frunte O gândire 'ntunecată se întinde ca un nor.

236 RESBUKAREA Ltî STATU-PALMĂ

— «O cunoscî pe Trestiana, frate?» ^ice Strimbă-lemne.

— «O cunosc 1... când se arată, soarele îi face semne, «Căci de când Ileana mândră n'au ve^ut el aşa floare... «Ca Ileana Consinzana fata-î chiar ruptă din soare !»

— «Bine (^icî, dar nu-mîstă 'n minte cum l'aşa frumoasă fată «Buturuga Statu-palmă au putut să fie tată!»

— «Pomul nalt, frumos resare din semînţa cea meruntă, «Ş'apoî scii tu că Pepelea vornicel î-au fost de nuntă!..»

Urieşiî, stând pe coate, aii trântit un hohot mare Cât s'aii resunat pămîntul într'o lungă depărtare Şi toţi vulturii din codrii, ridicându-se pe vînt, S'aii nălţat in nori să vadă ce minuiie-î pe pămînt ?

Apoi ear, căc^end pe gânduri, Sfarmă-peatră (^ice: ■? Frate, «Câte stânci de aur pline şi de petre nestimate «Leaş da vesel Trestianeî, toate zestre ca să-î fie, «De-ar vroi cu mine fata să se leo^e n cununie».

— «Ca şi tine, (^ise grabnic Strîmbă-Iemne, ca şi tine «Câte lunci, păduri şi codri de cântări şi de flori pline,

BESBUKAREA LUl STATU-PALMĂ 237

<Câte paseri viî, măiestre, ^oîmî şi pajuri năsdrăvane, c Păuni mândri, fulgi de soare, dulci minuni aeriane, «Câţî leî, pardoşî, căprioare, cerbi cu coarnele de aur, € Cuiburi de privighitoare, cuîburî scumpe de balaur, «Frunzî şi fructe, umbra dulce şi codreana armonie, <Toate-ar fî a Trestianeî, de-ar vroi a mea să fie !>

— <A ta !» strigă Sfarmă-peatră în văzduh făcând un salt Ş'apucând în a sa mână un gigantic bolovan.

— «AmeaU strigă Strîmbă-lemne, ridicând un stejar nalt Şi 'nvîrtindu-1 pe deasupra-î ca un groaznic buzdugan.

Eată că un răcnet jalnic sus pe munte se aude ! Urieşiî se 'ntorc iute, părăsind armele crude, Şi zăresc pe Statu-palmâ de-a lungul pe deal sărind Şi'ncurcat în a sa barbă ca un ghem rostogolind.

Sfarmă-Peatră-î ţine calea şi-1 ridică 'ncet pe palmă.

— «Săriţî, voî, urgia lumeî ! săriţi!... ţipă Statu-palmă, «Resturnaţî copaci 'n codri, măcinaţi dealuri şi stânci, c Astupaţi cărări şi drumuri, tulburaţi apele-adâncî, tPuneţî stăvili netrecute sus din ceruri până jos... cTrestiana, Trestiana, mî a răpit-o Fet-frumos!>

— «Fet-frumos pe Trestiana!...» strig turbaţii urieşî Alergând, unul spre codri, cela-lalt spre munţii pleşî.

238 RE6BUNABEA LUI STATU-PALMĂ

Atuncî lumea îngrozită crecju că-î peri norocul !... Sfarmă-peatră cu largi pasurî calcă munte după munte, Trece rîurî fără poduri şi prăpăstii fără punte, Lăsând urme de cutremur la tot pasul în tot locul !

Unde vede-o stîncă naltă el o macină cu palma Bolovanii sub picioare dau de-a dura, dau de-avalma Şi cu peatra măcinată şi cu petrele aruncate El îezesce, bate, umflă rîurile tulburate.

Culmele trec peste şesurî, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg în sgomot, răpe^ite peste dealurî, Dar nici clocotul lor aprig, clăbucind, ferbend în spume, Nici chîar troncătul de sdravenî bolovani în rostogol Nu 'ngrozesc ca Urieşul ce s'arată crunt la lume Cu fălci negre scârşnitoare, cu ochi ro;!î, cu peprul gol. El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce ameninţă pămîntul să-1 turtească 'n resbunare!

Ca şi dinsul Strâmbă-lemne, uragan de vijelie, Intră 'n lunci, păduri şi codri ducând viscol, ducând larmă. Plopul nalt l'a luî suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă şi stejarul gros se darmî.

RESBUNABEA LUl STATD-PALMĂ 239

El pătrunde prin desime, trece Tute prin zâvoae, Şi sub braţul seu puternic totul pîrie, trăsnesce, Tot se rumpe, se restoarnă, se sucesce, se indoae, Ş'un troian de crengî, de arbori pe-a luî urmă se clădesce.

Eată însă mândrul soare că se 'ntunecă de-un nor ! Urie^iî staii buîmaticî, fumegând de-a lor sudoare, Ridic ochii, şi pe ceruri ved trecând în sbor, drept soare, Fet-frumos cu Trestiana pe-un cal sprinten sburător.

Trestiana resturnată lâng'un sin plin de iubire Strălucîâ zimbind in aer ca un vesel meteor. Fet-frumos cu per de aur se părea că n fericire Duce raiului din stele al pămîntuluî odor. Pept la pept, gură la gură, ochi în ochî duios privind. Se duceau, păreche dulce, ca prin vis călătorind.

Urlă 'n vaet Urieşiî !... Amîndoî cuprinşi de-odată In vertej de nebunie, se fac Dunăre turbată Şi'n văzduh încep s'arunce, improşcând ca doî vulcani, Ceî maî groşi stejarf din codri, ceî maî sdravenî bolovani.

Sbor copacii cătră soare, stîncile prin nouri sbor, Şi din cer, ca să-î sdrobească, ele cad pe capul lor 1

240 KESBUNAREA LUI STATU-PALMĂ

Spun poveştile c'atuncea Statu-palmă dintr'un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un iepure şchiop Şi privind la Urieşiî morţi pe munte şi pe vale, pise: «Mica buturugă carul mare mi-l prevale!..»

III ANA DOAMNA

DEDICATĂ MĂRIEI ÎSALE DOAMXEÎ ElISABETA

I

/~\ veste necrecjută în ţeară s'au lăţit:

«Pe Doamna Ghiraî Mirza Tătarul au răpit *Ş'au dispărut în lume pe-un zmeii încălecat!»

Frumoasa Ana Doamna e singură n palat,

X'isând în mezul erneî la blânda primăvară,

Când paseri pribegite se 'ntorc voTos în ţară,

Când muguriî dau frunză şi câmpiî dau verdeaţă,

Când penele se scaldă în d,ilba dimineaţă

Şi florile şî perd rouă l'al zefirului scutur.

Visa zimbind Domniţa c'un prunc iubit la sinu î ..

4O001 — AUcsandri. — Foesii. II. 16

242 ANA DOAMNA

Copilul alb e flutur?.. Augusta mamă crinu-î.? De-odată Han Tătarul răpi şi crin şi fluturi

Tăcutul Mez-de-noapte cu stele învestit

Stă 'n lunca pudruită de albă promoroacă,

Ţintind la luna plină din cerul oţelit

Doî ochî, oglinclf de gheaţă, în care luna joacă.

întind copacii braţe uscate, rugătoare,

Şi frunţi pe care earna au pus a eî cunună.

Eî par în aşteptare să vadă recea lună

Schimbându-se pe cale-î într'un ferbinte soare.

Şi pintre a lor trunchîurî se ved albind la stele

Poene de zăpadă, bălţî lucii, cristaline,

Pe care trec în taină uşoare nourele

Ca umbre luminoase de palide vergine.

E totul alb, fantastic în Mezul-cel-de-noapte,

Şi lunca pare-un templu în care, fără şoapte.

Copaci, luceferî, umbre şi luna de pe cer

Asistă la 'nsoţirea morţii cu asprul ger.

III

De-odată se trezesce pădurea şi resuiiă De-un tropot de copite pe gheaţă ropotind, Şi'n zare se ivesce un cal fugând, sărind, Urmat de lupi în fugă, ce urlă împreună.

i

ANA DOAMXA 243

E Mirza ! e Tătarul purtând pe Ana Doamna

Ce stringe lângă sinu-î copilul rumeor ;

E Mirza care sboară cum sboară 'n aer toamna,

Un paiii luat de vînturî pe aripele lor.

Nebun se duce calul de spaîmS spumegând,

Cu nările deschise, cu ochii plini de foc,

Şi lupii după dînsul aleargă tot urlând

Aproape să-1 ajungă, să-1 sfâşie pe loc.

Dar Mirza, Han Tătarul, cu sufletul hain

Smuncesce 'n desperare copilul de la sin

Şi-1 svîrle 'n urmă !.. V'aet amar se 'nalţă n luncă,

Stau lupii! ear fugarul în laturi se aruncă!

Că(^ut e copilaşul pe o zăpadă moale,

Ear lângă el, din aer, a luncei nourele

Sau coborît în grabă, ca blânde îngerele

Ascunse 'n haine albe cu lungi şi albe poale.

Misterioase umbre, vergine dulci şi sfinte

Alăture cu pruncul s'au pus ele de pază,

In rînd îngenunchete, încinse de o rază.

Cu manile unite ca pentru-o rugăminte.

Pe împregîur de ele stau lupiî flămânziţi,

La copilaşul fraged avend ochii ţintiţî.

Şi clănţănesc selbatic, dar nu 'ndrăznesc a trece

Prin cercul cel de umbre, nicî nu voesc să plece.

244 ANA DOAMNA

Minune I.. iată Doamna! Tată duioasa iriamâ, Cu genele în lacrimT, cu braţul plin de sânge ! Ea vine, de lupT trece fSr' a-i băga în samă, Işî îea copilu 'n braţe, la sin plângând îl strînge, Şi pleacă însoţită de-un înger nevec^ut...

O veste necrezută în ţear'au resbătut :

«Ghiraî c'un fer în peptu-î şi fearelor dat pradă,

«In lunca spăimîntată mort zace pe zăpadă!»

Frumoasa Ana Doamna se primbla 'ntr'o grădină Ca dînsa înflorită şi plină de lumină, \'isând în primăvară dulci visuri mângăîoase ; Şi însă pe sub ochiî treceau nălucî hidoase. Viteaza mamă 'n gându-î vedea ^i car vedea Cum se lupta, răpită pe cal, cu Han Tătarul. Cum el smucindu-î pruncul la feare-1 asvîrleâ, Cum ea-î străpungea peptul din fugă cu pumnarul.. Ş'atuncî duios, frenetic, strîngeă pe al eî sin Copilul, dulce flutur culcat pe dulce crin ! Şi îngerii din cerurî, cuprin^î de adorare, Veneaij ca să sărute frumoasa-î, albă mână; Căci nu-î nimic maî gingaş şi nu-i nimic maî tare Ca dragostea de mamă în inimă română !

VI

CALUL CARDINALULUI BATORI

Visternicul Stavrinos.

l'ti/.o-, ">v v.afj'/jj.lv.zozs, 'iî'j-i'î'. va a-r^v tov -'.'/.jv;... otC.

|'>ator Cardinalul, uşurel de minte,

Pe-un cal alb de spume fuge tot nainte

Peste văl şi rîurî, peste munţi de-adrept, Făr' a 'ntoarce capul rezemat de pept,

Câcî î-e teamă 'n suflet, teamă să zărească A luî Mihaî Vodă un^.brS vitejeapcă !...

246

CALUL CARDINALULUI BATORI

El dedese pradă oastea-î de Magnaţi Românilor aprigî de peste Carpaţî,

Ş'acea oaste mândră, multă, strălucită, Parte zace moartă, parte-î risipită !

Fuge Cardinalul !... Impregîurul luî Vîjie şi-1 muhtră boarea vîntuluî ;

II mustră şi munţiî cu nourî pe frunte. Şi codrii îl mustră şi şoîmiî de munte !

Ear când obositul, cuprins de fiori, Vrea să s'odihnească în poenî cu florî,

Florile îndată se prefac in spinurî, Poenele negre scot aspre suspinurî

Şi când el aleargă la vre un isvor, Apa se roşesce, se preface 'n nor!

CALUL CABDINALLLLi BATORI 247

Şi când el ia umbră cată să pătrundă Codrii gem, copai iî scutur'a lor frunză !

Şi din munţi, din codri, din văile-adâncî Es miî de fantasme căcjute pe brânci.

Triste, şovăinde, ameninţătoare, l'alide ca moartea, ca ea 'ngrozitoare,

Impedecând sborul albului fugar Şi strigând în cale-î cu vuet amar :

«Blăstem ţie, Bator ! tu ce cu ruşine «Fugi lăsându-ţi oastea murind pentru tine!»

Calul se nfioară ! el cearc.i napoî Să şî ducă stăpânul in foc, Ia răsboî.

Şi cumplit nechează, şi cu mult dor plânge Intorcându-şî capul spre câmpul de sânge.

248 CALUL CARDINALULUI BATORI

Ca el Cardinalul cată 'ndărit... «Vaî ! «Eată-l! strigă, eată grozavul Mihaî!»

Şi nebun de spaimă, rugând, Cardinalul Face cruci o sută, îşî îndeamnă calul,

Dar sirepul falnic stă!... ,s'oftând din greu Cade mort de jalea stăpânului seu!

i

TUDURA DE LA TÎRŞOR

P^udora de la Tirşor

La fereasta-î se ivesce Ca o floare de bujor Ce în soare strălucesce.

Tudora de la Tîrşor Pin fereasta eî privesce Pe Mihaî învingător Care trece ş'o ochesce.

250 TUDORA DE LA TÎRSOR

Tudora de la Tîrşor Cu Mihaî se indrăgesce, Apoi nasce-un pruncuşor Ce pe sinu-î înfloresce.

Tudora de la Tîrşor Cu odoru î se mândresce, Ear Mihai", cuprins de dor. La picîoare-T se 'mblânc^esce.

Tudora de la Tirşor Cu Mihaî aşa glumesce : — «Cât eşti de stapânitor «Un copil te stăpânesce »

— «Tudora de la Tirşor ! (Mihaî Vodă glăsuesce) «Leul e îngrozitor, «Insă puîul îşî îubesce!»

Bor2esci, 1864.

VI

ODĂ STATUEÎ LUI MI HAI VITEAZUL

/"]r\ărire, adorare, îngenunchîere ţie

Gigant din alte timpurî, fruntaş între Eroi ! Mihaî! frate de arme cu dalba vitejie, Oaspe de bronz scump noue, sosit ear pmtre noî!

Pe 'ntinsul ţeriî astăzi e splendidă serbare ; Copiii se simt oamenî, bătrîniî 'ntinercsc. Chiar terna din morminte s'aniniă şi tresare, Şi umbre înarmate prin aer se 'ntrunesc. Azî noî, Românî, cu toţii pătrunşi de-o nouă vîaţă. Umbriţi de al teu nume feeric, legendar, C'o falnică uî'mire stăm, te privim în faţă. Căci tronul teu prin serulî a devenit altar.

252 ODĂ STATUEI LUI MIHAI VITEAZUL

Şi vulturul cu sboru-î din cerurî te 'ncunună Ţintind în zare ochii l'Apus, Ia Resărit, Şi codrii, vechii marturî de gloria străbună, Se mişcă 'n sgomot mare de freamet oţelit!

— «Ce este 'n România? Ce vifor o pătrunde întreabă pe Danubiii Balcanul speriat.

— <Sint Pascele române! Danubiul respunde, «Mihaî Viteazul astă(^î în bronz a re'nviat!»

O ! dar, aşa-î cu dreptul ; să te revadă eară

Şi muntele, şi codrul, şi vulturul din el,

Mihaî, Mihaî, tu care avut-aî pentru ţeară

O inimă de aur şi braţul de oţel.

Aşa este cu dreptul: să reapari la Iu.^^e

Măreţ, superb, răsboînic, călare pe un zmeii,

Avend de scut prestigiul ceresculuî teu nume

Şi cap, şi pept, şi umerî de bronz ca gândul teu.

Ol mare Domn! pe timpul de fapte colosale, Când te luptaT, la vîntul produs de spada ta Nimic nu sta 'n picîoare, nimic nu resistâ, Căcî ea cântăriâ 'n pumnu-ţî cât soarta ţeriî tale. Şi toţî care 'n orbire călcau ţeara română, Ca spice secerate cădeaii pe câmpul eî; Ciiîar moartea, moartea crudă scăpa coasa-i din mână Sub fulgerul teribil eşit din ochii leî !

ODĂ STATUEI LUI MIHAI VITEAZUL 253

III

Feerică splendoare de vultur domnitor!

Atât avînt îţî dase al Patriei amor,

Şi gloria te puse l'atâta înălţime

Cât n'aveaî tu deasupra-ţî ş'alăturea pe nimel..

Sigmund Bator Maghîarul a fost un mare ducă Ce nu 'ncăpeâ în lume de tine, şi aprins El vru să te eclipse, vru ţeara să-ţi reducă... Suflat'ai peste dînsul şi 'n clipă tu laî stins.

Murad era puternic ! Sangîacul luî Murad Lăţîâ o neagră umbră pe lumea spăîmîntată, Ear tu (^iceaî, în ţaţă cu furia-î turbată : «Murad se crede-un cedru şi nu-î decât un brad!»

Mehmed eră teribil ca un torent de sânge Pornit ca să înnece Creştinif pămîntenî... Cine cuteză, cine visă de al înfrînge?... Tu 1-aî secat în codriî de la Călugărenî, Căci fost-aT dintre oamenî cu semne suverane Ce mor în aperarea popoarelor sermane. Şi sceptrul luă grabnic în mâna-ţT de monarc, Când forma unuî paloş, când forma unu! arc.

iv Precum archipăstorul ce poartă daruri sfinte, Purtaî moşia 'ntreagă în inima-ţî ferbinte Ş'avend lâng' al teu umer poporul viu şi tare. In patru părţi a lumeî striga! în gura mare :

204 ODĂ STATUEI LUI MIHAI VITEAZUL

Voî Turci, Tatarî şi Unguri, unelte-ale prădăreî ! «Românul e ca stânca în valurile măreî. «V^eniţî cu falca 'n cerurT... Pe-acest viteaz păniint «Nu tremură, nici fuge decât paîuşu 'n vînt, *La noî, bătrîn, muiere, bărbat, copil de ţiţă, <^ Nepăsători de moarte, au inimă de criţă. « Sînt copţi de tineri încă l'al vitejiei soare ^>Şi sînt deprinşi să moară pe duşm^mulce moare. <■ Eî sciu să cate 'n faţă ear nicî-odată 'n urmă, «Şi 'n ochii lor duşmaniî nu sînt decât o turmă. « Priviţi ! în al lor suflet nu este nici o pată, 4 Nici o ru.şine nu e pe fruntea lor săpată. « [n eî, pe eî lucesce de-o vie strălucire «Şi inimă, şi armă, şi frunte, şi gândire!»

Apoî lăsându-ţî ochiî să sboare cu mândrie Pe bravii teî tovarăşi, vultanî din Românie, piceaî: «Ţara e mamă dulce, copiiî me; ! « Ferice care moare, luptând pe sinul eî ! «Din terna lui vor cre-.ce odoare vitejescî, « Stejari cu lemn de arce, de ghioage românescî ! *

August erou a cărui memorie augustă Trecut-a peste seculî cu margine îngustă Şi s'a înscris în raze pe fruntea omenireî Afară din domeniul uîtărel şa peireî 1

ODA STATUEI LUI MIHAI VITEAZUL

Precum odinioară pe toţi electrisaT Cu glasul şi ochirea-ţî de-Arohangel, o! Mihaî, Privesce împregîuruţî cum vine 'ntreg poporul, Cum vine să admire în tine Salvatorul. Ve<^î cum ţeara ferice de-a există pe lume Se simte 'ncoronată cu falnicul teu nume !

Mihaî, devină earăşî sub cerul strămoşesc Echoul prea-puternic de glas dumne(^eesc Ş'aprmde ear scînteîa de-antică vitejie In noî carii aducem îngenunchîere ţie Gigant din alte timpuri, fruntaş între Eroi', Oaspe de bronz, scump noue, sosit ear pintre noî

VII

LEGENDĂ DE LA DORNA

Ointre arborii din munte

Faptul (jWeî se strecoară; Soarele-î lucesce 'n frunte, Vulturul în cale-î sboară.

Se ved turme-albind pe coa>^te Rîurî lungi pe văî frumoase, Şi, crescuţî în rend de oaste, Bra^î pe culme luminoase.

i

I

LEGENDĂ DE LA DORKA 267

Ca fiinţele din basme Pe sub pâclâ se arată Munţi, gigantice fantasme, Stâncî cu fruntea fulgerată.

Maî de vale o blândă ciută La isvoare se adapă Şi, voioasă, ea sărută Cerul oglindit în apă ;

Ear sub codru, pe potică Stă un urs la vînătoare Pândind ciuta sprintenică Şi rivnind a eî picioare.

Colo 'n crîngul ce 'nverc^esce Sună-un bucium de cireş ; Pe-o cărare se 'ntîlnesce O copilă cu'n plSeş.

El 36 duce prin pădure După cerbi cu coarne marî ; Ea culege fragî şi mure De sub bra(^î, de prin tufarî.

46001 . — Altcsandri.— Potsiî. II. 17

258 LEGENDĂ DE LA DOBNA

— «Când, Ilinco, s'a aprinde «Pentru mine al teu dor?

— «Când din sbor ursul a prinde «Ciuta cea de la isvor.»

El plecă pe bStătură... In curînd codrul frunc^os Resună de-o 'mpuşcătură Şi de-un ţipet dureros.

Vînătorul împuşcase Biata cîută la isvor, Ursu 'n labe-î apucase Copilita, scump odor.

vni TOAMNA ŢESETOARE

«Harnica şi darnică»

(Dicere poporală)

p^oamna mândră, harnică

Şi de bunuri darnică A 'mpărţit a eî comori: Frunza-î dat-au vîntuluî, Ear roadă pămîntuluî Dat-o-aQ la muncitori.

Dat-au in pentru ştergare Şi porumb pentru coşare

260 TOAMNA ŢESETOARE

Plin de ţinte auriî, Şi toţi strugurii din vie Pentru dalba veselie De la nunţi şi cumetrii.

Dat-au încă pentru coasă Earba-Î verde şi frumoasă Care 'n Maiu au înflorit, Ş'a eî paseri cântătoare, Ş'a eî şiruri de cucoare Taîniculuî Resărit.

Ş'aQ remas, sermana, goală, Pe când viforul se scoală Aducend gerul de an!.. Ce-a să facă ea la earnă.^ Norii vin ca să aştearnă Pe câmpîT un lung troTan,

Vaî de ea!.. Ce-a să devie Sub cumplita vijelie Care suflă oţerit Peste văile uscate. Peste apele 'ngheţate, Peste codrul desfrunzit ?

I

TOAMNA ŢESKTOARE 261

I

Dar nu-i pasă!.. Cât e .soare Toamna, mândră ţesetoare, Pune furca 'n briul eî Ca să toarcă şi să ţese Pânză lată 'n iţe dese De nvelit unierif seî.

Şi torcând dea-lungul trece Peste brazda murgă, rece, Unde es painjinî miî. Ear fuîoru-î de matasă Pe pămint în urmă las i Mreji de raze argintii.

Câte lanurL văî întinse, Toate-acuma sînt cuprinse De lungi fire ce lucesc. Unele s'adună 'n caer Altele, perdute 'n aer, Tainic, lin călătoresc.

Toamna grabnic le urzesce, Le 'mpletesce, nevedesce,

262 TOAMNA ŢESKTOAHE

Şi CU toate la un loc Ea-şî lucrează-o 'nvelitoare Ca să meargă 'n şezătoare Şi să îea parte la joc.

Eat'o în cămeşe albă, Cu lefţî mari lucind în salbă, Mari cât ochii sei căprîT. Trista earnă-o pizmuesce Şi prin neguri o pândesce Descântând vrăjitorii.

Ear Românul cu drag spune: «Doamne fă înc'o minune! «Scoate-o fată 'n calea mea, «Ca şi toamna harnică «Şi de suflet darnică, «Să-mî fac traiul meii cu eal»

i

I

IX

PALATUL LOREDANO

Tn cel palat de marmora antică

Ce poartă n frunte-o scumpă mozaică, Tablou artist de seculf admirat Reamintind Olimpul încântat,

Opt mari fereşti, ogive dantelate, Cu leî pletoşî pe margine săpate Respând lumini şi zgomote de bal In negrul sin al MareluîCanal.

264 PALATUL LOREDANO

Dulci armoniî de flaute, vioare Conduc un hor de danţurî săltătoare Şi, ca prin vis, plăcute năluciri Se ved trecând prin magice luciri.

Trec albe frunţi cu florî, şi braţe dalbe. Trec negri ochi cu foc, şi sinurî albe, Ear prin vSzduh se 'mprăştie uşor Un farmec viu, aprins, îmbătător.

Din când în când sus pe-un balcon s'arată Un înger alb, o frunte 'ncoronată Cu florî de crin aduse din Milan Pentru Aida, contesa Loredan.

Ş'orî care om sub stele o 'ntrevede Fie plebeu sau patrician, el crede Că s'au ivit în cerurî pentru el Un serafim visat de Rafael.

Gîos pe canal gondolele nşirate De-al nopţeî vînt alene clătinate Adorm încet prin legănarea lor Pe gondolieri în visuri de amor.

PALATUL LOBBDANO 265

Unul din eî tăcut insă veghează ; Ochîu-î ţintit in sus crunt scânteează^ Ş un lung suspin frâmîntă peptul şeii : — cAh! unde-î ea- dice, ,si unde-s eu!

< Cuget amar ! frumoasa contesinâ «Respânde 'n bal splendoarea sa divină. «Toţi încântaţi o ncungîură, î şoptesc «Cuvinte dulci de-amor... toţi o Iubesc!..

tOl chin grozav!.. :,>i ea fără mustrare 'La acel imn de-amor, de admirare Zimbesce lin ca Venus intre Zeî tNe maî gândind la gondolierul eî!»

Plângând Tonin acoardă mandolina Şi, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude 'ncet, apoî cu glas sonor Prin vers duios el spune al seu dor.

De pe canal vibranta luî cântare Sboară 'n văzduh, pătrunde 'n sala mare Cu vîntul blând ce-aduc albele zorT... Toţi stau pe loc şi 'n inimi simt fiorî.

266 PALATUL LOBEDANO

Pe la fereşti, pe gotice balcoane, Prin galerii cu sprintene coloane Vin alergând reginele din bal Şi'n grup uîmit se pleacă pe canal.

Sufletul lor palpita 'n a lor sinurî... Flori de briliant, braţele cu rubinurî, Orî şi ce au la ele maî de preţ Cade-aruncat pe lângă cântăreţ ; .

Dar el perdut în visurî dureroase, Răpit pe-un val de note-armonioase Stă neclintit şi fără a vedea Tot ce din sbor în barca lut cădea.

Mister adânci deodat'a luî cântare Vibrează lung de o stranie-exaltare, Căci au că(^ut pe el din cer senin Florî de Milan, frumoase flori de crin.

Cine de sus le-au aruncat luî, cine r De vrei s'o sciî, răpede-te, străine, Şi veî zări o gondolă sburând In zori de zi spre Lido 'naintând.

PALATUL LORKDANO 267

Gondola sa oprit, ear in gondolă Sub coperiş cântând o barcarolă Şede 'n genunchi un june gondolier Maî fericit decât San-Marc în cer.

Un înger alb pe-o pernă voluptoasă... Dar ce să .spun a lor talnă-amoroasa! Soarele-î sus, apoi soarele-î gîos, Valu 'mpregîur suspină-armonios...

Mircescî, 1871

X

POHOD NA SYBIR

C^ub cer de plumb întunecos,

Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează 'ncet pe gîos O jalnică grămadă De oameni trişti şi îngheţaţi Cu lanţuri ferecaţi.

Sermanî!... de şese luni acum Eî merg fără 'ncetare Pe-un larg pustiu ce n'are drum Nici adăpost, nici zare.

POHOD NA SYBK 269

Din când in când un ostenii Mort cade, părăsit!

E lung cel şir de osindiţi! Pe vînăta lor faţă Necontenit sînt pălmuiţi Deun criveţ plin de gheaţă, Şi pe-al lor trup de singe ud Des cade bicîul crud.

In urma lor şi pe 'mpregîur

Cazaci, Baskirî selbaticî

Cu suliţî lungi, cu ochi de ciur

Alerg pe caî sburdaticî,

Şi n zarea sură stă urlând

Urlând lupul flămând.

Dar unde merge-acest popor Ce nu maî are 'n lume Nici o sperare n viitor, " Nici patrie, nici nume?.. Se duce, şters dintre ceî viî, Să moară prin pustii.

270 POHOD NA SYBIB

Palid convoiu, perdut, uitat,

Colonă funerară,

Ea poartă 'n frunte un stigmat...

Amorul sfînt de ţeară !

O ! sfînt, sublim, ceresc amor.

Câţi pentru tine mor !

Ah 1 câţi martiri pentr'un cuvînt.

Un dor de libertate.

Cu (^ile mers-au la mormînt

Prin resbunări turbate!

Câţi au format grozavul şir,

Pohodul la Sybir !

Acum colona s'au oprit Sub crivăţul de noapte. Din sinu-î rece, amorţit Es dureroase şoapte. Toţi se înşiră-acum în rînd Gemend şi tremurând.

Un comandant, aprig caleu, I-adună ca pe-o turmă Şi 'nseamnă chiar pe biciul seu Câţi au că(^ut în urmă

POHOD NA SYBIR 271

Apoi in viiit cu aspru glas Dă ordin de popas.

Convoiu 'ntreg, nedeslipit, îngenunchind se lasă Pe câmpul alb şi troenit, Sub negura geroasă, Şi stă grămadă la un loc Făr' adăpost nici foc.

Cu peptul de oniet lipiţi Sermanî! adorm indată Visând de câmpii înfloriţf, De ţeara depărtată. Şi peptul lor plin de amar Se bate tot maî rar.

Unul prin vis vede plângând

O mamă 'mbătrânită.

Altul se 'ngână desmTerdând

Soţia luî iubită,

Şi toţi pe sub genele lor

Au lacrime de dor.

272 POHOD NA SyBIB

El dorm adânc! ş'al nopţei vint

Cu şuer viscolesce;

Eî dorm adânc şi pe pămînt

Mereii troeanul cresce,

Şi stelele, privind la eî,

Plâng lacrimT de scânteî.

Treptat ometul spulberat

Se 'ntinde ca o mare,

Şi cresce, şi sub el treptat

Convoiu 'ntreg dispare.

Şi 'n zori tot câmpu-î învelit

Cu'n giulgiu nemărginit.

Au fost! acum eî unde sînt?. Un cârd de vulturi sboară Pe sus cu'n rapide avînt Şi îute se coboară, Ear dintre bra(^î vine urlând Urlând lupul flămând!..

i

XI

LEGENDA RÎNDUNICAî

DEDICATĂ D-\EI NYKA GRĂDISTEANU

Rîndunică, rîndunea,

Ce baţî la fereastra mea?

Du-te-ţî pune rochiţa

Că te arde arşiţa,

Te suflă vîntoaele

Şi te udă ploaele.

Mergî în câmpul îiiverdit

Că rochiţa a 'nflorit

Şi o calcă turmele

Şi o pasc oiţele.

(Cântic poporal)

/^ând se născu pe lume voioasa Rîndunică,

Ea nu avea făptură ş'aripî de păserică, Fiind al cununiei rod dulce, dismîerdat, Copilă drăgălaşă de mare împerat.

46001. — Alecsandri. — Potsii. II. 18

274 LEGENBA RÎNDUNICÂI

Dar fost-au o minune frumoasă, zimbitoare, Sosită pintre oameni ca zimbetul de soare, O gingaşă comoară formată din senin, Din raze, din parfumurî, din albul unui crin, Şl maica sa duioasă, privind-o, se temea Să nu dispară 'n aer sub forma de o stea.

O zină coborîtă din zodia cerească

Veni să o descânte, s'o legene, s'o crească,

Să-Î dee farmec dulce, podoabe, scumpe daruri,

S'o apere 'n vieaţă de-a (filelor amaruri.

Ea-î puse-o scăldătoare cu apa ne'ncepută.

De ploae ne-atinsă, de soare ne-vec^ută.

Şi 'n apa încăl(^ită cu lemn mirositor

O trestie, un fagur ş'o floare de bujor.

Menind prin şoapte blânde copila să devie

Năltuţă, mlădioasă ca trestia veresie,

La graiu ca mierea dulce, la chip fermecătoare

Şi ca bujorul mândru de ochi atrăgătoare.

Apoi zina-î aduse o dalbă de rochiţă, Din raze viî ţesută, cu stele prin altiţă, Şi-î (,lise : «De-ţî e gândul să aî parte de bine cRochiţa nicî-odată să n'o scoţî de pe tine,

I

LEGKNDA RiSDUNICĂÎ 275

'<Şi cât veî fi al lumeî frumos, îubit odor, 'Să fugi în lumea 'ntreagă de-al luncii Sburător, -Căci el ţintesce ochii şi dorurile sale Pe ori care fiinţă cu forme virginale, Pe dalbele copile, a dragostei comori', Ce-s gîuniătate fete şi gîumâtate flori, Pe zinele născute in atmosferă caldă Ce sub văpaea lunii in lacuri lin se scaldă, Şi chîar pe luna plină de o lumină moale Ce-atinge earba verde cu albele eî poale. ';

Copila descântată de zina eî cea bună Cresceâ într'o (^i numai cât alta într'o lună, Ş'a sale brăţişoare, ş'a sale micî picioare Aveau, fiind în leagăn, mişcări de aripioare; Ear când eşi din cuîbul în care înflorise Ca roza dintr'un mugur cu foile deschise, Când umbra sa vioae, plutind sub cer senin. Putea să se măsoare pe umbra unuî crin. Mult îî plăcea copilei s'alunge rîndunele Ce lunecau prin aer şi o chemau la ele, S'alerge pe sub bolta bătrinilor arinf. Cercând să prindă 'n earbă a razelor luminî. St fugă rătăcită de-alung, de-alung pe malurî, Atrasă 'n cursul apel de-a riurilor valuri.

276 LEGENDA RÎNDUNICĂÎ

Şi'n cale-î să s'oprească, uimită, încântată De dulcea armonie natureî deşteptată.

Atunci pe nesimţite un glas de Sburător îl tot fură au^ul şoptindu-i, plin de dor : «Atât eşti de frumoasă la chip şi la făptură «Că nopţei daî lumina, şi erniî daî căldură, <Şi orbilor din umbră daî ochi să te admire, «Şi muţilor gram dulce să spue-a lor simţire. «Ah! perul teu lung, negru ca aripa corbie ;<Cu-a luî întunecime ar face nopţi o mie, «Şi chipul teu ce fură chiar ochii de copile «Din alba luî splendoare ar face miî de ^ile ! «Ah! buzele-ţî rotunde, cu rîs înveselite, «Se par doue cireşe în soare pârguite, ;<Şi mijlocuţî de-albină sub velul teu de aur «Se leagănă prin aer precum un verde laur; <Ear ochii teT, luceferî cu tainice lucirî, «Resfrâng toată văpaea cerescilor îubirî «Ce aî aprins în inimî când te-aî ivit pe lume «Tu, zină fără seamen, minune fără nume!»

Copila, cu uimire, îl asculta zimbind. . ApoT, cătând în urmă-î, se depărta fugind, Lilie sburătoare, de fluturî alungată Care-î formau pe frunte o salbă 'naripată.

LEGENDA RÎNDUXICĂÎ 277

III

Visează luna n ceruri!., sub vasul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inirnî visează împreună. Nici o mişcare n frunze, şi nici o adiere Nu tulbură în treacăt a nopţeî dulci mistere. Albina doarme-a3:unsă în macul adormit, Bâtlanul pintre nuferi stă 'n labă neclintit. Şi raza argintie din stele deslipită Căqlend, sngeată lungă, prin umbra tăinuită Se duce de aprinde văpăi tremurătoare In albele şiraguri de roLîă lucitoare.

Dar cine-acum, ca raza, în lumea nopţeî sboară Ce umbră, cu sfiealâ, prin arbori se strecoară Şi merge drept la malul pirîuluî din vale ? Oprindu-se 'ngrijită ades în a sa cale, Ea vine lângă apă, cu drag la ea privesce Şi, singură 'n răcoare, de bae se gătesce.

O ! dalbă feerie ! divină încântare !... Rochiţa de pe umeri alunecă, dispare, Şi lumeî se arată minunea cea maî rară Albind ca faptul (^ileî în (^i de primăvară !

Toţi ochiî de luceferi, de paseri şi de flori. Loviţi ca de lumina rozaticâ din zori, S'aprind de-o scânteiere ce 'n inimă pătrunde.. Dar juna 'mperăteasă în apă se ascunde.

278 LEGENDA RÎNDUNICÂÎ

Ferice, dismîerdată de unda recoroasă, Ea 'noată cu-o mişcare alene, voluptoasa, Lăsând ca să albească prin valul de cristal Frumoasa rotuncjime a sinu-î virginal. Şi earba de pe maluri se pleacă s'o privească. Şi trestia se 'ndoae voind ca s'o oprească, Şi apa n vălurele de aur se 'ncreţesce, Şi nuferii se mişcă, bătlanul se trezesce. Pădurea cântă imnurî, şi luna amoroasă Revarsă pe copilă o mantie-argintoasă.

Acum pe lângă trestiî ea lunecă uşor

Şi, vrend la mal să easă, pătrunsă de-un fior,

Pe sinul eî ud încă, ea perul işî aiună,

Se oglindesce 'n apă, se oglindesce 'n lună,

Şi umbra-î diafană cu formele-î rotunde

In lină îngânare se clatină pe unde.

Cocoşu 'n depărtare intona o fanfară ! Copila cu grăbire din valurî ese-afară. Ah! undc-î e rochiţa şi unde-al eî noroci. Ea vede Sburătorul cu ochii mari de foc Ce vine ş'o cuprinde cu braţele 'ntr'o clipn ; Dar grabnic se aude un freamet de aripă

LEGENDA RÎXDUXICĂi 279

I

Şi dalba 'mperăteasă, din braţe-î dispărend,

Se schimbă 'n Rindunică şi fuge n cer sburând !

Atunci ţi'a eî rochiţă nâlţându-se în vînt Topitu-s'au în ploae de raze pre pămînt Şi până 'n faptul dileî crescut-au florî din ele Odoare-a primăvereî : Rochiţi de R'ind unele !..

Mircesci, 1S74.

XII

DAN, CĂPITAN DE PLAIU

(XV scc\il)

Frunză verde de niâlaiu Cine merge sus la raiu? Merge Dan, Şoiman de plaiu ; A ucis el mult? duşmanî. Un Vizir şi patru Hanî. Frunză verde lemn de brad, Cine merge gîos în ead? Merg Tătarii lui Murad ; Au ucis in (^i do Maiii Mândrul Căpitan de plaiii !

(Fragili, de cântic poportil)

"l^ătrînul Dan trăesce ca Şoimul singuratic,

In peşteră de stâncă, pe-un munte păduratic, Privind cu veselie cum soarele resare Dând vîeaţă luminoasă cu-o caldă sărutare, Privind cu jale lungă cum soarele apune... Aşa şi ei apus-au din ^ile marî şi bune !

I

DAN, CĂPITAN DE PLAlf 281

Vechiu pustnic, remas singur din tinijîul seu afară.

Ca pe un gol de munte o stâncă solitară,

Dincolo din morminte el trist acum privesce

O tainică fantasmă ce'n zare s'adâncesce,

Fantasma drăgălaşă a verdef tinereţi

Ce fuge de resuflul geroasei bătrîneţî,

Şi (^ice: «Timpul rece apasă-umerul meu

«Şi cât m'afund in c^ile tot simt că e maî greii !

4OI legea nimicireî, o lege nemiloasă!

«Când, când s'a toci oare a vremeî lungă coasă 1 .

Apoî el pleacă fruntea si cade în visare,

Ear munţii albi ca dînsul, se 'nclină 'n depărtare.

Aî timpilor eroici imagină augustă,

Pe când era el tîner, lumea-î părea îngustă

Pentru bine, şi largă prea largă pentru reu !

Eî ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnec^eu.

Decî îi plăcea să 'nfrunte cu dalba-î vitejie

Pe ceî care prin lume purtau biciii de urgie,

Şi mult iubea, când ţeara strica : la luptă, Dane!

Să vinture ca pleava oştirile duşmane.

Atunci a luî mânie ca trăsnetul eră,

In patru marî hotare tuna şi fulgeră,

Ear ţeara dormea 'n pace pe timpii ceî maî reî

Cât Dan veghiă 'n picioare la căpetâiul eî.

282 DAN, CĂPITAN DE PLAIU

Ades el pleca singur prin codri fioroşî

In carii luceau noaptea oţeluri şi ochi roşT,

Şi dacă murgu-î sprinten da 'n lături sforăind,

Viteazul cu blândeţă îl dismîerdă grăind:

«N'aîbî grijă, măî şoîmane ! eu am şi duc cu mine

«O vrajă rea de duşmanî şi bună pentru tine.»

Şi murgu-şî lua mersul în linişte deplină

Prin codri fără drumuri şi fără de lumină.

Ear vulturii carpaticî cu sborul îndrăzneţ

Făceau un cortegiu falnic eroului drumeţ.

încrederea 'nfloresce în inimile mari 1

Bâtrînul Dan ascultă grăind doî vechî stejari Crescuţi dintr'o tulpină pe culmea cea de munte Ş'avend ca o coroană un secul pe-a lor frunte.

— «O! frate, (^ice unul, un vînt în mez de noapte «Adusu-mî-au din vale lung vaet, triste şoaptei. «E sabie în ţeară ! au năvălit Tătarii!

oŞ'acuni în bălţi de sânge îşY joacă armăsarii!»

— «Aşa ! respunde altul, colo în depărtare

< Zărit-am astă noapte pe cer lumină mare! «Ard satele române! ard holdele 'n câmpii! «Ard codrii!., sub robie cad fete şi copiî, cŞi 'n fumul ce se "nalţă cu larme sgomotoase *Sbor suflete gonite din trupuri sângeroase!»

1

DAN, CĂPITAN DE PLAlt^ 283

lîâtrînul Dan aude, suspină şi nu crede! Dar eată că pe ceruri din patru părţi el vede Trecând un stol de vulturi urmaţi de ulî grămadă, Atraşi în orizonuri de-a morţii caldă pradă. Un fulger se aprinde în ochii luî pe loc. «La luptă, Dane! ţeara-î în jac, ţeara-î în foc!» Bătrînul Dan desprinde un paloş vechiu din cuiu .';>i paloşul lucesce voTos în mâna luî. Bătrînul Dan pe sinu-î apasă a luî mână Şi simte că tot bate o inimă română. El ^ice cu mândrie, ţintind privirea 'n sus : «Pe inimă şi paloş rugina nu s'a pus. &0 ! Doamne, Doamne sfinte, maî dă-mî (^ile de traiu «Pan' ce-oiii strivi toţi lupiî, toţi şerpiî de pe plaiu ! «Fă tu să-mî pară numai atunci paloşul greii, «Când inima 'nceiâ-va să bată n peptul meii, Ş'atuncî inima numaî de-a bate să încete, '<Când voiu culca sub ternă a duşmanilor cete!» Apoî el strînge chinga pe sdravenele-î şale, Işî face-o cruce, pleacă şi se coboară în vale.

III

In scurtele restimpurî când soarele declină Şi noaptea-şî pune stema feerică, stelină, E un moment de pace în care, neoprit. Se perde doru 'n umbra amurgului mâhnit.

284 DAN, CĂPITAN DE PLAlf

Atunci zăresce ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme, Care 'ntre ^i şi noapte apar in loc oprite Cu mantiî lungi şi albe de-a-Iungul Învelite.

Aşa apare 'n şesurî măreţul om de munte Păşind treptat pe dealurî şi culmî tot maî mirunte! Nu sciu de el copaciî tinerf, crescaţî pe malurî, Dar rîul îl cunoasce, el scade-a sale valuri Să treacă înainte viteazul Dan la luptă, Şi astfel tot el pasă pe cale ne'ntreruptă Pan' ce sosesce n seară la casa luî Ursan.

Om aspru care doarme culcat pe un buzdugan, Ursan, pletos ca zimbrul, cu peptul gros şi lat. Cu braţul de bărbat, cu pumnul ppnsat, E scurt la graiu, năprasnic, la chip întunecos. El e de peste Milcov pribeag misterios. Toţî cariT sciu de dînsul spun multe, dar şoptind, Şi cale de o zare îl dau ocol grăbind, Ear ku îî place-a cresce sirepe herghelii Resleţe pe întinsul câmpiilor pustii.

Pe vremea luî, sub ochiî luî Ştefan Domn cel mare. Intrând in duşmanî singur ca vîeru 'n stuhul tare Au prins pe Hanul Mirza din fugă cu arcanul; Ear Ştefan de la dînsul in schimb, luând pe Hanul,

DAX, CĂPITAN DE PLAlt? 285

Iau c^is : «Ursane frate! să-ţf faci ochirea roată Şi cât if vedea zare a ta sî fie toată!» Deatuncî el stă de pază in mijlocul câmpiei Şi nime nu s'atinge de zmeir hergheliei.

Drumeţul intră, (^ice : - .Bine-am găsit, Ursane !...> Un aspru glas respunde : «Bine-aî venit, moş Dane ! «Ce vint te-aduse-aice r>

— cVint reu şi de jăhre ! «Ne calcă ear păgânii, şi ţeara-î la peirel:> Ursan tresare, geme, s'aprinde 'n gândul seu. Dan (^ice : ^De pe munte venit-am să te îeu, «Să mergem»

— «Dar! să mergem! adauge Ursan ! î Şi mult cu drag privesce grozavu-î buzdugan. Apoi un corn apucă şi buciumă în vint.

De-odată se aude un tropot pe pămint. Un tropot de copite, potop rotopitor!

Ursan cu al seu oaspe in fund, spre soare cată Şi ved sub cerul luciu, in zarea 'nflăcărată Sburând o herghelie de armăsari zmeioşî Cu coamele in vînturî, cu ochiî scinteîoşî,

286 DAN, CĂPITAN DE PLAIU

înfiorând câmpia de-o aspră nechezare.

Un voTnicel în floare pe-un alb fugar călare îî mână c'un harapnic ce'n urma lor pocnesce Şi ca un şerpe negru prin aer se 'nvîrtesce.

Ursan le-aţine calea şi caii staii în loc. Apoi cătră voinicul ce poartă busuioc, El (^ice: «Fulgo! prinde-mî pe murgul cel ţintat ; «Moş Dan şi eîi la Nistru ne ducem pe luptat!»

— «Dar eii întrebă Fulga, eu să nu-mî cerc puterea:

— «Tu să rămâi aice ca sâ-mî păzeşti averea.»

Frumos odor e Fulga ! şi naltă-î e făptura ! Sub genele î umbroase doî ochi lucesc ca mura Şi perul seu de aur în creţuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caer de matasă. El are glas puternic în gură rumioară Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară. Orî cine-1 vede 'n soare cu peliţa luî albă Purtând la brîii un paloş şi pe grumazi o salbă. Se 'ntreabă ce să fie, fecior de zmeu orV fată ?.. Ear când pe sub altiţa cămeşii înfirată Zăresce la lumină doî crinî eşiţî în undă, Doî puî în ne-astîmper de lebedă rotundă,. Răpit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!..

Voînicul e v'iteaza copilăa luî Ursan.

1

DAN, CĂPITAN DE PLAI^ 287

Ea intră 'n herghelie cu pasul îndrăzneţ Şi merge drept la murgul selbatic ţ;i rezleţ, picând luî Dan ce 'n treacăt îî dă povăţuele : «Moş Danei tu cu-a tale şi eu cu ale mele!» Sirepul o zăresce, ridică narea 'n vînt, încruntă ochîul, bate copita de pămînt, Sburlesce coama, saltă, în lături se isbesce ; Dar Fulga svîrle laţul, de gât îl arcănesce Şi, răpede ca gândul, s'aruncă uşurel, îî pune mâna 'n coamă şi 'ncalecă pe el.

Gemend, el sare n aer de patru-a luî picioare, Asvîrlă, se frământă, se spumegă 'n sudoare Şi 'n sbor plecând de-odată, nebun ile groază, murgul S'afundă 'n largul spaţiu şi spintecă amurgul... Dar când steluţa luneî apare viu la lume, Copila se întoarce cu murgul alb de spuine Şi (^ice : «Eată calul 1 El scie-acum de frîu «Ca paloşul de mijloc şi mijlocul de brîii.»

Ursan cu drag respunde : «AîbT parte de noroci-- Apoi cu Dan bătrînul, arqiend de mare foc, încalecă şi 'n umbră dispar ca într'un nor... Ear Fulga-î urmăresce cu sufletul în dcr.

E noaptea înstelată, e caldă, liniştită '. Se pare că din cerurî pe lumea adormită

288 DAN, CAPITAX[ DE PLAltJ

Plutesceo lină, dulce, divină îndurare; Dar ea nu poate stinge avîntul de turbare Ce duce călăreţii pe 'ntinderea pustie, Precum doT spectri gemeni mânaţi de-o vijelie. Eî sbor tăcuţi sub ochii steluţelor trezite In orizonul negru ce-î soarbe şi-î înghite. S'afund mereu 'n taina nopţii ; dar gândul lor De mult e cu Tătarii în luptă de omor.

O ţintă de lumină, prin umbră viu înnoată ;

Ea cresce, se înalţă pe zare ca o roată

Şi umple de văpae cerescile abisurî.

Păduri, movile, rîurî apar căzute 'n visurî,

Dar leul de la munte ^i vierul de pe vale

Nu ved prin vis de sânge decât Moldova 'n jale:

— «E roşie luna! qlice din doî cel maî bătrîn.»

— «E luna însetată de sînge de păgân!» Respunde cel maî aspru .. Şi puii lor de zmeî Se duc trăgând doî spectri de umbră după eî. Se duc vertej ca gândul plecat în pribegie.

Se duc pân' ce-a lor umbră întinsă pe câmpie

Le trece înainte, şi pân' ce se lovesc

In ochi cu faptul c^lileT... atuncea se opresc.

Şi eată-î pe o culme nocturnii călătorî. Lucind .sub cerul palid în mantie de zorî 1

DAN, CĂPITAN DK PLAU 289

El lasă jos pe coastă să pască armăsarii

Şi stau privind în vale cum fac pârjol Tătarif.

Cinci sate ard în flăcări pe câmp, ^i fumul lor Se 'ntinde ca o apă, plutesce ca un nor De-a-lung pe şesul umed, şi sboară sus în aer Ducând cu el un vuet de larmă şi de vaer. Prin fum se mişcă umbre fuginde, rătăcite, Copil mărunţi şi mame şi fete displetite. Şi caî scăpaţî în fugă, şi câni şi boî în turme Goniţi de Tătărimea ce calcă pe-a lor urme.

Icî, colo, se ved cete în luptă încleştate, Mişcări de braţe goale în aer ridicate. Luciri de arme crunte pătate roş cu sânge Pe care-o rază vie din soare se resfrînge. Apoi din vreme 'n vreme o ceată luptătoare Se 'mprăştie cu grabă lăsând cadavre 'n soare ! Ear lângă Nistru multa urdie tătărească Năprasnic se ucide cu gloata românească.

Dan (,lice : «Meî, Ursane ! acolo e de noî !

«Acolo rîde moartea în crâncenul răsboî. Acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus. Tu despre faptul ^ileî şi eu despre apus,

-Şi cale să deschidem prin aprigul duşman...

«La lucru-acum, fărlate! la lucru, măî Ursan ! »

40ooj.—.4t(<-.'!aHti>i.—l\H'su. U. 19

290 DAN, CĂPITAN DE PLAIL"

— «Amin şi Doamne-ajută! ^ Ursan voios respunde, Şi 'n gloată fie-care ca viforul pătrunde.

VI

Ursan naval s'aruncă in neagra Tătărime

Croind o parte larga prin deasa eî mulţime.

Sub mânăî buzduganul, unealtă de peire.

Ca un balaur face în giuru-î o rotire,

Un cerc de moarte 'n care amar de cine-î prins! ..

Sermanu 'nchide ochii şi soarele-î s'a stins 1

In lăturî, înainte, în urmă-î totul moare! Sbor crierii din tidve sub ghîoaga sdrobitoare. Şi 'n urmă, şi 'mprejuru-î, şi 'n lăturî semănate Zac sute de cadavre cu capete sfârmate. Şi astfel ne 'mpăcatul Ursan mereu lucreazS, Şi spre Apus prin sânge mereii înaintează.

Ca dînsul, Dan bătrinul, erou întinerit,

Tot vine după paloş spre mândrul Răsărit.

El intră şi se 'ndeasă în gloata tremurândă

Ca gîunghiul cel de moarte în inimă plăpândă.

Şi paloşu-î ce luce ca fulger de urgie

Tot cade 'n dreapta 'n stânga şi taie 'n carne vie.

I'\ig toţi şi per din cale-î!.. El strigă: «Stee faţă

«Cuî place vitejia, cuî s'ati urît de viaţă!»

DAN, CĂPITAN DE PLAlO £91

Dar nime nu 'iidrăsnesce la glasu-î să apară, Căcî el se 'naintează precum un stîlp de pară, Şi cine-1 vede falnic, aprins, cu fruntea sus lî pare că alt soare se 'nalţă din apus. Şi astfel ambiî oaspeţi a morţi f ne 'mpăcate Cosesc la vîeţi în floare pe straturi sângerate Ş'ajung eT faţă n faţă prin apriga furtună, Şi armele lor ude cruciş le împreună. — "Xoroc ţie Ursanel>

— Şi ţie, tot noroc !v Dar n'au sfir.*;;it cuvîntul Ursan şi cade 'n loc Străpuns de o săgeată ce-î intră 'n pept adânc. El scapă buzduganul, se pleacă pe oblânc Şi greu se prebuşesce c'un gemet de pe cal.

Tătarii ca zăvoc^iî pe dînsul dafi naval !

«In lături, Lifte !> strigă la eî viteazul Dan,

Punendu-se de pază Ia capul luî Ursan.

Cu friu n mâna stingă, cu pala 'n mâna dreaptă,

Ameninţând cu ochii Tâtarif, mi-î aşteaptă,

Precum a^îteaptă zimbrul de lupi incungîurat

Săî svîrle cu-a luî coarne pe câmpul spăimântat.

Dar nici gândesc păgânii să dee pept cu el,

Căcî paloşu-î năprasnic e vultur de oţel.

Retraşi în gfur de-o parte, nemernici, spărieţi,

Eî scot din a lor arcurî un vifor de săgeţi,

292 DAN, CĂPITAN DE PLAIU

Şi Dan, lovit în coaste, şoplesce cu oftare: «Ursane! pentru tine de-acum nu e scăpare !> picând el cade-aproape, se sprijină 'n'r'o mână Şi paloşul luî ţine în loc ceata păgână.

O! Dane Căpitane! puterile-ţî slăbesc

Şi norii pe deasupra-ţî trecând se învîrtesc.

Tu niorî ! şi Tătărimea s'apropie de tine!

Dar eată din pustiuri un alb vîrtej că vine Şi trece prin urdie ca printr'un lan de griu. E un volnic călare pe-un cal ce nare frîu, Voinic, în brîu cu paloş şi pe grumaz cu salbă. E Fulga ce apare ca o fantasmă albă Şi grabnic pe-al eî tată răpesce din grămadă, Apoî cu el dispare ca şoîniul cua sa prada.

Allah ! răcnesc Tătarii cătând cu groază 'n urmă... Dar ce ved e; de-odată, că glasul lor se curmă.' Eî ved curgând pe dealurî arcaşii" din Orheî Ce vin cu-o falcă 'n cerurî, aprinşî ca nisce zmei l Un lung fior de spaîmă pătrunde într'o clipă Prin deasa Tătărime ce î gata de risipă, Şi toţi pe loc la fugă plec iute, se duc orbî, Cum pleacă din câmpie un nor întins de corbî.

DAN, (JAl'UA.N DE PLAIU 293

\niar e de rezleţul ce n urma lor remâne, cade, mic sau mire, p^ manile române! in faţă cu românul nu-î milă, nu-i ertare, Nici chîar în sin de mimă nu poate-avea scăpare O sciu de mult Tătarif, o sciu de la bătrînî Şi fug', nevrend s'asculte de şefi, de-aî lor stăpânî. Tot omul vede moartea ^'aleargă 'nspâîmântat. Cel viu uîtă şi lasă pe mortul ne 'ngropat, Şi făr' a 'ntoarce capul se duce-orî ce păgân, In urma fie-căruî apare un român 1

Ear Hanu-şî smulge barba, îşî rupe şalul verde, Privind urdia 'ntreagă in clipă cum se perde. Sub ochii lui in lacrimf, pe câmpul cel de lupte Apar grăme(,lr de leşurî, gramec^i de arme rupte, De caî ucişî. de carre, de corturf risipite, Şi tuîurile oasteî de oaste părăsite 1

O! pas cumplit al soarteî! Tot ceî eră de fală, Caî, steagurî, cete mândre, strălucitoare arme, Clădiri de visuri nalte, magie triumfală," Au fost deajuns o clipă ca totul să se darme '.

Ghiraî au trecut Nistrul în not pe calul seu Luând pe Dan rănitul ca pradă şi trofeu.

294 DAN, CĂPITAN DE ThAlt

El merge de se 'nchide în cortu-î, umilit, Precum un lup în codru, de cânî voînicî gonit. Trei dile, trei nopţi Hanul nu gustă 'n suflet pace. întins ca un cadavru gîos pe covor, el zace ; Dar când revine, palid, din lunga-Y desperare In ochii luî trec fulgeri de cruntă resbunare. El strigă să-î aducă sub cort pe Dan bătrînul.

De şi cuprins de lanţurî, măreţ intră Românul !

— «Ghîaur!» c,lice Tătarul cu inima haină, Ce simte firul erbeî când coasa e vecină?»

— «Ea pleacă fruntea n pace», respunde Căpitanul, (Căcî are să renască maî fragedă la anul!

(ihiraî cade pe gânduri lăsându-şî capu 'n pîept, Apoî, maî blând urmează: «O! Dan, om înţelept! «Te sciu de mult pe tine, cunosc al teii renume

<D\n graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.

< Pe mulţi Tătarî cuprins-aî deaî morţii recî fiori!

Acum a venit rîndul şi ţie ca să morî.

«Privesce! lângă uşă caleul te pindesce

«Cu ştreangul şi cu pala ce n mână-î zingănesce.

«Un semn, şi capu-ţî sboară la câni şi la vulturi.

*Şi sufletu-ţî se perde in iadul de ghîaurî.

DAN, CĂPITAN DE PLAIU 295

Dar insă imî fac milă de anî şi dc-a ta minte (jândind Li bătrîneţa ce-apasă-al meu părinte, Şi vreaCi, cu darurî multe, pe tine-a te iertă De vreî tu să te lepec^î acum de legea ta!»

Creştinul Dan, bătrinul cu suflet luminos,

Inalţ'a luî statură şi cjice maîestos:

— < Ceahlăul sub furtună nu scade muşunoiu!

' Eu, Dan, sub vîntul soarteî să scad păgân, nu voiii. Deci nu-mî convine vîeaţa mişelnic câştigată. Nici pata făr-delegeî în fruntea-mî înfierată. Ruşinea-î o rugină pe armă de viteaz. Un vermc ce mănâncă albeaţa din obraz. Cuî place să roşească, roşească... eu nu vreu Nicî pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meii. Alb am trăit un secul pe plaiul strămoşesc $i vreîj cu faţa albă senin să me sfîrşesc. Ca dup'o vîeaţâ lungă, ferită de ruşine, Mormîntul meu să fie curat şi alb ca mine! A^a m'aii deprins Ştefan, uşoară terna- 1 fie ! La traîu fără mustrare şi fără prihănie. (■ Xu-mî trebue-a ta milă, nu vreii a tale darurî. Tu imî întinai o cupă mult plină de amarurî, Departe ea de mine !.. mai drept e ca să mor !.. Ear dacă aî tu cuget şi-ţi pasă deal meu dor,

296 HAN. CĂPITJiN DK PLAIU

' Ghiraî ! me lasă, lasă în oara morţii grele < Să maî sărut odată pămîntui ţeriî mele'*

Uimit, Ghiraî se scoală, cu mâna luî desface Unealta de robie sub care leul zace, Cumplitul lanţ ce-1 leagă cu strînse noduri sule, Şi (;lice grabnic: «Tată, Tea calul meu si du-te !

Jîătrînul Dan ferice se duce, Nistrul trece, Şi 'n aerul Moldovei se umfîă peptu î rece. Şi inima luî cresce, şi ochi-î plinî de jale Cu drag privesc prin lacrimî podoaba ţeriî sale.

Sermanu 'ngenunchează pe earba ce străluce, Işî pleacă fruntea albă, smerit î,sî face cruce Şi pentru tot-deauna sărută ca pe-o moaşte Pămîntui ce tresare şi care-1 recunoaşte...

Apoî el se întoarce la Hanul, intră 'n cort. Suspină, şovăesce şi, palid, cade mort!

Ear Hanul, lung privindu-1, rostesce cu durere : «O! Dan viteaz, ferice ca tine care pere, «Avend o vîaţă verde în timpul tinereţii, «Şi albă ca zăpada în earna bătrîneţiî!»

XIII

gruîsAnger

«Ci-câ au fost o dala un hoţ nâ- "prasnic ce se numîâ Griiî-Sanger. El i locuia într'un codru întunecos şi • omoiîtor, ce-î (^iceau : Codrul-fâră- •vKiţâ...» etc, etc.

(Poveste veche)

€,

CODRULFĂRĂ-VIAŢÂ

'ine-au aflat în lume de Codrulfără-vnaţâ Şi n'au simţit în suflet un crunt fior de cjheaţâ ?

In cea pădure vechie, grozavă, infernală, Cărarea-î încâlcită şi umbra e mortală, Şi arborî, stânci, prăpastiî, şi orî-care făptură leau forme urieşe prin negura cea sură, Aspecturî fioroase de pajurî, de balaurî. De zmeî culcaţî pe dâmburi, de şerpi ascunşi în gaurî.

298 GRUÎ-SÂNGER

De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna gîulgîuesce cu alba eî zăpadă. Copacii întind braţe lungî. ameninţătoare Nălţând pe toată culmea câte-o spânzurătoare; Şi stîncile, fantasme pleşuve, mute, oarbe Deschid largf, negre peşteri menite de a soarbe In umbra lor adâncă şi de misterurî plină Pe omu mpins de soartă a pere din lumină.

In funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Şiroae care poartă cadavre pe-a lor valuri; Şi aburi într'amurgul din ele se ridică Ce 'n rouă sângerândă pe frundî uscate pică. Sau merg de se aşează pe stîncî, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte.

O crâncenă orgie de sânge, de cru(,lime îmbată umbra mută ce zace la desime, Ş'ades in mez de noapte s'aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaet de durere, Apoî un sbor de vulturi şi urlete hidoase De lupi ce vin să 'mpartă a victimelor oase, Şi straniu, lung, satanic un hohot ce resună Ca clocotul de codri c?nd cerurile tună. Atuncî păstorii sarbedi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare

ORUÎ-SÂNGER 299

Ce stă în dreptul lunef cu-o bardă groasă 'n mână... .Şi până 'n (^iuă urlă dulăii de Ja stână.

Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte ! Sermanul, dacă ese, El pare-un strigoîu palid zărit ca printr'un v\>. Ce caută cărarea mormintuluî deschis ..

Acolo-i cuibul spaimei şi adăpostul ureî.

Gruî-Sânger, ucigaşul, e regele pădureî !

II

iRUi-sAXGER

E crud lupu n turbare ! crud tigrul ce sfâşie O turmă de gazele pe-a Xiluluî câmpie ! Crud ulîul care trece şi ţintă se abate Pe-un stol de păsărele in erburi tupilate! E crud destinul, crudă moartea 1 Dar in cru(,lime Pe Sânger ucigaşul nu ii întrece nime ! De-abîa sosit în viaţă prin moartea maîceî sa.'e, Vrăjitu-1-au Satana cu pofte criminale Să schingîue, să rupă, să prade, să omoare, Să fugă 'n întuneric de oameni şi de soare

300 GKUÎ-SÂNGEK

Străin de toată mila, plăcerea-î cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce 'nvie. Să calce florî şi roadă, să strice cuîburî pline. Să smulgă aripîoare de fluturi şi de-albine. Acum însă el cată un alt soiu de v'ictin.e! îî place-a sui scara năprasnicelor crime : Acum ucide oameni !.. Cum îî zăresce, rifie Şi îî ucide, numaî de setea de-a ucide 1

De c^ece anî în codru el s'au retras aice. Soţia luî e groaza, şi noaptea-a luî complicei Ca tigru fără saţiia, sub un stejar la pândă El face (^i şi noapte o crâncenă isbândS, Găsind în agonie un vaet care-T place Ş'o vîaţă desfrînată în morţile ce face.

Monstru cumplit cu faţa ca sufletu-î de slută. In trame sângeroase gândirea-î e perdulă. Orî cine-1 vede, crede că au ve(^ut o ciumă. Şi dacă scapă teafer, cu per de lup s afumă, Câcî fruntea luî apare smistru luminată De-a foculuî ce-1 arde văpae 'nflâcăratl ; Dar vulturiî şi ulii şi buhnele şi corbii. Precum tot spre lumină cu jale cată orbii. Ţintesc cu neclipire spre dînsul ochî selbaticî Ce noaptea pintre arbori s'aprind ca roşi jaraticT.

iRUÎ-SÂNGER 301

Er sboară pretutindeni alăture, 'mpreună, Formându-î pe sub nourî cu sborul o cununa. In larg cortegiu funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece !

O singură fiinţă in inima-î secată Găsesce-adăpostire : bătrinu-î, jalnic tată, La care se gândesce cuprins de 'nfiorare De câte orî comite o crimă în turbare. Imaginea iubită a bunului părinte Adese-orî în lacrimi iî trece-atuncî prin minte l'unendu-se 'ntre dinsul şi victimele sale... Zadarnic !... el e arma puteriî infernale !

III

PARICIDUL

E oara de mistere, de groază si de şoapte. Când trec fiorî în aer şi demoni roşi în noapte ; Când umbra trădătoare aşează pe sub malurî. Prin unghiurile casei, prin guri de văî, pe dealurî, Prin codri, prin ruine de vechîe mănăstire. Pe naltele clopotniţî, prin negre cimitire

302 GRUi-SÂNGER

Fantasme tupilate, vedenii mart, tăcute, Ce stau ca nisce visuri din ochi nedispărute, Şi ast-fel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece şi fără resuflare.

E oara de uimire, când Codrul-fără-vîaţă S'arată maî sinistru prin vel de oarbă ceaţă Şi scoate-un aspru vuet ce 'nsuflă oţerire, Ducând în lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura se ascunde...

Un om îşî face cruce şi 'n codru des petrunde

E tatăl luî Gruî-Sânger !... plăpând, fără putere

Sub sarcina greoae de ani şi de durere,

El intră pe sub arbori în haosul cel mare

De negru întuneric, adânc, fără hotare.

Şi tot înaintează pe căî nestrăbătute

Şi pare că înoată prin unde neve(^ute.

încet, avend de reazem un vechiu toeag de vie,

Sermanul urcă 'n lacrimi cărarea de urgie,

Căci vine ca să cerce de-a smulge din orbire-î

Pe fiul seu ce calcă în volvura peireî.

El vrea să-1 maî revadă, el vrea să-1 maî sărute,

Să-1 scoată la lumini din căile perdute.

Şi ast-fel merge, merge plecând a luî statură.

Ca omul care-aşteaptă a morţii lovitură.

GRUi-SÂNGER 303

Şi gura luî şoptesce cuvinte drăgălaşe

Ca 'n timpul dismîerdăriî, când fiul era 'n fa.şe.

Stăî ! fugî, nenorocite! un pas de-î face încă... Dar eatăl sus pe culme, ah! eată-1 lângă stîncă! De-odat'o bardă crudă prin aer luce, sboară, Lovesce!.. gîos bătrînul c'un vaet se doboară, Ear Sânger ucigaşul plecându-se, de-odată In clipa unui fulger zăresce... pe-al seu tatăl

IV

L E S T E M U L

O! cruntă fârde-lege! Păcat fără îertare ! Cumplitul, paricidul încremenit apare De spaima ce-1 cuprinde, spăîmântător, la focul Aprins cu răpegîune de fulgeri în tot locul.

Pădurea 'ntreagă arde cu negrele-î păcate, Lăţind lumini pe cerurî, pe dealuri depărtate. Şi oaspeţii prădalnici în sborurî sgomotoase Se duc, vărtej fantastic, cu ţipete fioroase.

Pădurea arde! brac^iî s'aprind ca nalte torţii, Sub boite 'nflăcărate trec victimele morţiî,

304 GRUi-SÂNGER

Lung şir de spectri palic^î ce merg ca să arate Luî Sânger a lor feţe şi rănî nevindecate.

De-odată prin vuirea de vaete 'n mulţime, Prin miile de glasuri ce-1 muslră cu asprime Şi maî presus de svonul pădureî ce trasnesce Un glas din altă lume se 'nalţă şi grăesce :

«Tu, proclet, ucigaşe! infame paricide ! «Tu, pentru care astăc^î tot Iadul se deschide,. xTu răpitor de <^ile cuî ţî-au dat vîaţă, nume 1 «Atunci a ta osândă sfirşit să aîbă 'n lume, o Când astă buturugă de arbor ars, sub care «Părintele teu zace întins, fără suflare, «Va da şi flori şi frunze, etern flind udată <Cu apa cea din vale în gura ta cărată. «Ear pân' atunce, îazmă ce a născut Păcatul, «Legată 'n înfrăţire cu Reul ne 'mpăcatul, 'In vTaţă şi 'n mormîntu-ţî în veci să nu guşti pace. «Şi cugetul din tine s'au(;lî că nu maî tace. «Să nu privescî tu cerul şi omenirea 'n faţă! (•^De foc să-ţî fie apa şi soarele de gheaţă! «Să bată 'n tine biciul urgiilor turbate «Pân' n'a maî fi pe tine loc unde a maî bate! «Toţi şerpiî de pe lume să easă 'n a ta cale ! <Să 'ntîmpinî numaî ură, să nu simţî decât jale 1

GRUl-SÂNGER 305

Să chemi cumplita moarte şi ea l'a ta chemare Să rîdă, să te lase luptând cu-a ta mustrare, încât s'ajungî tu însuţi a te feri de tine Prin ultima ta crimă, uciderea de sine! Blăstem ! blăstem pe capu-ţî în lunga vecînicie ! A ta cenuşă peară în vint, şi neagră fie!»

V

I' E D E A P S A

Trecut-aiTi jumătate de secul pe-astă lume. Din codru nu remas'au de cât hidosu